În teoria democraţiei, se vorbeşte deseori despre democraţia deliberativă majoritară şi democraţia consensuală. Toate aceste trăsături, având variaţiuni pe aceeaşi temă, adică a democraţiei, se manifestă în spaţiul public, diferenţa specifică constând între doctrina politică şi utilizarea publică a raţiunii.
Deunăzi, mi-a fost dat să citesc într-un cotidian, rezultatul votului unui organ colegial, deliberativ, aidoma unui consiliu local etc., care era de genul: 5 voturi pentru, 4 voturi contra, 6 abţineri, 5 nu au votat, sau nu au vrut să voteze.
Văzând acest rezultat şi încercând să-l filtrez prin raţiunea specialistului şi practician al administraţiei publice, nu pot să mă abţin în a afirma, că democraţia noastră, pe lângă faptul că este originală, este şi comică, uneori.
Când văd un asemenea rezultat, ca urmare a unei deliberări presupun, trebuie, corelativ, să-mi pun nişte întrebări de bun-simţ cu privire la:
- Reprezentarea în mintea celui trimis să voteze a semnificaţiei unei decizii, care în limbaj tehnico-administrativ înseamnă vot;
- Reprezentativitatea procentuală obţinută de acesta la nivel de comunitate, în urma unor alegeri democratice;
- Responsabilitatea alesului, vizavi de conceptul unei democraţii directe şi reprezentative, el fiind agentul procedural al unei deliberări eficiente, printr-un vot activ;
- Nivelul de cultură al decidentului, în speţă ales, precum şi capacitatea de înţelegere a fenomenului politic, economic, social şi de altă natură existent la nivelul comunităţii din care face parte.
Cred, cu toată convingerea, că mulţi aleşi de-ai noştri, participanţi la diferite niveluri de decizie, nu ştiu nici măcar formaţiunea politică pe care o reprezintă cu adevărat şi, cu atât mai mult, conceptele doctrinare care ar trebui să călăuzească întreaga lor activitate.
Faptul că întâlnim la tot pasul aleşi care au dificultăţi în exprimarea scrisă şi verbală, aşa-numiţii sfertodocţi, cu o moralitate îndoielnică şi cu apucături retrograde, logic, mă conduce la ideea vicierii profunde a conţinutului şi funcţiilor votului exprimat de un asemenea ales. Trebuie să reamintesc însă, că votul alesului, este rezultatul deliberării; deliberare organizată într-un context, pretext şi subtext social, politic şi juridic.
Din punctul meu de vedere, alesul, indiferent de nivelul de reprezentare, ar trebui să aibă două opţiuni şi anume: vot pentru şi vot contra.
Votul, privit din punct de vedere al comunicării, al semioticii gestuale, se realizează prin ridicarea mâinii, sau printr-un limbaj paraverbal în care o bună parte a manifestării înseamnă raţiune-cuvânt, care este echivalentul deciziei.
Psihologic, votul este o manifestare de voinţă, un act voluntar. Un act voluntar este cel care selectează un motiv, produce o analiză, evaluează consecinţele, deliberează şi adoptă decizia.
Într-un cuvânt, voinţa este un proces decizional cognitiv.
Juridic, această manifestare de voinţă, conduce la adoptarea unor acte juridice, care produc efecte juridice.
Toate celelalte specii de vot, abţinerea sau refuzul de a vota prin acţiune directă sau absenteism, nu sunt altceva decât apanajul unei turnuri deliberative ale unor aşa-zişi aleşi, şmecheri politici, care printr-un concurs de împrejurări, nedemocratice, după opinia mea, au ajuns să facă parte din structuri de decizie la diferite niveluri.
Nu cred că un ales local a fost trimis într-o structură de conducere cu scopul de a nu se exprima printr-o decizie: da sau nu. Abţinerea de la vot nu înseamnă decizie şi cu atât mai mult, refuzul de a vota. Opoziţie nu înseamnă abţinere de la vot sau refuz de a vota. Din contră, opoziţia constructivă este câinele de pază al democraţiei şi al unei deliberări eficiente.
După opinia mea, aceşti măscărici politici nu ar trebui să primească indemnizaţia de şedinţă, prevăzută de lege, deoarece, printr-un raţionament aristotelic simplu, neparticipând activ la vot, adică abţinându-se de la vot sau refuzând să voteze, înseamnă că alesul nu este prezent la luarea deciziei.
În acest sens, propun modificarea de lege ferenda a prevederilor art.52 alin.2 din O.G.nr.35/2002 pentru aprobarea Regulamentului - cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, actualizată, în sensul că abţinerile la vot să nu se mai contabilizeze la voturi contra, deoarece nu există nicio logică juridică, psihologică sau politică, vizavi de calificarea dată de legiuitor.
Abţinerea de la vot, înseamnă absenţă decizională. Alesul, nu a fost trimis în organul colegial să se abţină de la vot, el nefiind reprezentantul propriei persoane, ci a fost trimis să ia decizii în interesul celor reprezentaţi, într-un cuvânt, să voteze, iar votul, la rându-i, să producă efecte în plan juridic, social şi de ce nu, şi politic.
Sistemic, această reprezentare, nu trebuie văzută ca un mandat ideal, ci ca o reprezentare în devălmăşie, astfel încât, alesul, prin votul său, ar trebui să se identifice cu politicile publice promovate în comunitate privită în totalitatea ei şi, bineînţeles, să se identifice şi cu programul, care a stat la baza campaniei lui electorale.
Toate aceste congruenţe între obiectivele operaţionale electorale ale aleşilor noştri, dacă există, conduc inevitabil la o democraţie deliberativă eficientă.
Pe de altă parte, propun modificarea de lege ferenda şi a prevederilor art.34 din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, în sensul că, cel care nu participă la vot (abţinere, refuz de a vota să fie considerat absent de la deliberare şi în consecinţă, să nu beneficieze de indemnizaţia de şedinţă, chiar dacă, legea spune că indemnizaţia se primeşte ca urmare a participării la şedinţă.
În ştiinţa administraţiei se vorbeşte de participare flotantă, prezenţă participativă sau o participare sau prezenţă activă. Din punctul meu de vedere, o prezenţă a alesului numai să facă corespondenţă biunivocă cu scaunul pe care-l ocupă în sală, nu cred că ar trebui să genereze acordarea beneficiului indemnizaţiei de şedinţă, care este în cuantum de până la 5% din indemnizaţia primarului.
Aceste măsuri, cred că ar conduce la schimbarea atitudinii alesului nostru, transformându-l dintr-un participant flotant, într-un participant activ, având iniţiativă decizională individuală şi de grup.
