Nicio persoană care intră pe scena vieții umane nu poate evita realitatea morții. Fie că suntem scunzi sau înalți, grași sau slabi, inteligenți sau deloc inteligenți, bogați sau săraci, stafia morții nu ține cont de nimeni, absolut de nimeni. Persoana cea mai bogată care trăiește pe pământ, precum și cea mai săracă, vor ajunge în același loc: la câțiva metri sub pământ! De moarte nu putem scăpa oricât ne-am feri și am căuta să fugim. Nimeni nu scapă. Și ferice de cine a fost robul lui Dumnezeu și nu robul păcatului și al demonilor. Iată cum vine moartea frați creștini, la unii într-un fel, la alții în alt fel.
Un om a visat într-o noapte că venise moartea la el și când l-a văzut dormind în pat i-a zis plină de mirare: „Cum, aici ești?" Apoi a dispărut. Omul s-a trezit înspăimântat și din pricina acestui vis a stat cu frica în sân. Seara și-a zis în sine: „Ia să mă duc eu la cumătru, în satul vecin, să scap și de visul acesta urât". A încălecat pe cal și a plecat. Pe când zorea calul să meargă mai tare, acesta s-a împiedicat și prăbușindu-se într-un șanț, omul și-a spart capul și pe loc a murit. Când își da sufletul, iată că se ivește moartea și-i zice: „A, da, iată aici trebuia să te găsesc!"
Așadar, țineți minte, frații mei, că cele mai de pe urmă ale omului, după Sfinții Părinți, sunt moartea, judecata, raiul și iadul!
Din volumul „dumnezeu AUDE TĂCERILE NOASTRE", apărut la Editura „Vatra Veche" din Târgu-Mureș
