Izvorâte din experienţa şi înţelepciunea de viaţă, de bucurie sau durere, din năzuinţele şi dorurile neamului, din setea de linişte sau dragoste pentru frumos, elementele de cultură şi tradiţiile acestor locuri transmit valori şi creează punţi de legătură între generaţii. Tradiţiile, obiceiurile, portul şi folclorul, trecutul cultural al Târnăveniului sunt comori inestimabile, definesc o zonă a Târnavei Mici: oameni, creatori şi interpreţi unici, statornici şi nemuritori. Ele sunt documente grăitoare privind istoria şi cultura târnăvenenilor, satelor şi comunelor din jur. Imensul tezaur folcloric al acestui spaţiu constituie o componentă valoroasă, o moştenire de preţ pentru toţi cei care trăiesc şi vieţuiesc în această zonă. Această moştenire trebuie dusă mai departe pentru că un popor trebuie să trăiască prin ceea ce lasă prin fiii săi.
Cultura şi socializarea tezaurizează şi acumulează valorile active cu ce este durabil în viaţa spirituală, transmiţând peste timp operele care „pot învinge timpul", devenind repere pentru conştiinţa unei societăţi prin valorile, normele şi tradiţiile culturale, identitatea şi „specificul naţional", îmbinând cultura de elită cu cultura de masă, Târnăveniul se identifică cu putere prin formaţii artistice de mare valoare cunoscute în plan naţional şi internaţional: Ansamblul „Junii Târnavei" ca mesager al ansamblului folcloric Târnava, Fanfara „Armonia" cu sprijinul Asociaţiei „Armonia Târnăveni", asociaţia „PRO ARTE-ATELIER 96" etalon cultural important, făuritor de mari valori din rândul elevilor instituţiilor târnăvenene, Corul „Amiciţia", Ansamblul de dansuri populare maghiare „Kokenyes" etc.
Luat drept deziderat, de mai mulţi ani, de către oamenii de cultură, instituţiile şi organizaţiile cu responsabilităţi în domeniul social şi cultural (ONG-uri, autoritatea locală, grădiniţe, şcoli, cadre didactice, cadre medicale, instituţii de cultură şi formare profesională din localitate), se reclamă cu acuitate edificarea unui Centru Cultural modern. Cu tot regretul şi respectul pentru clădirea Casei de Cultură „Mihai Eminescu", ea este foarte veche, depăşită în timp şi spaţiu, fără posibilităţi pentru servicii culturale multifuncţionale şi accesorii necesare desfăşurării activităţilor culturale şi activităţilor specifice sălilor de conferinţe (disconfort, mobilier uzat fizic şi moral inclusiv scenă, videoproiector, ecran de protecţie, sistem de sonorizare şi iluminare, lipsă hardware, software, exemplu PC, improvizaţii de tot felul).
Faţă de importanţa acestor activităţi, în consens total cu oamenii de cultură, Consiliul Local a aprobat în şedinţa din luna august necesitatea şi oportunitatea construirii unui Centru Cultural, precum şi proiectul studiului geotehnic pentru realizarea acestuia, însoţit de toate documentele pentru includerea lui în subprogramul de aşezăminte culturale şi predarea amplasamentului (1900-2000 mp) pentru construcţie, strada Pompelor nr. 14A, „se spune" singurul spaţiu disponibil! Se preconizează ca lucrarea să fie realizată de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi din fondurile acestuia, prin Campania Naţională de Investiţii, primăria urmând să finanţeze doar lucrările pentru racordurile la utilităţi. Investiţia are ca obiect întărirea rolului aşezământului cultural şi transformarea acestuia într-un centru comunitar polivalent de acces la informaţie, cultură şi de coeziune socială.
Centrul Cultural va fi o instituţie reprezentativă în plan local şi judeţean, spaţiu corespunzător şi armonios, creând posibilităţile unor proiecte culturale şi educaţionale, care să implice în activităţi toate instituţiile şi organizaţiile în domeniul social din municipiu, în care să fie mutat şi Muzeul municipal, cercetarea, conservarea şi promovarea tradiţiilor culturale zonei de pe Târnava Mică, creând premisele de a contura o nouă dimensiune vieţii social-culturale de pe aceste meleaguri, de a fi purtătorii şi continuatorii „comorilor de suflet românesc".
Scepticii şi cei mai puţin informaţi argumentează ca nepotrivit amplasamentul, zona mărginaşă şi mai puţin accesibilă, lipsită de pitoresc, inoportunitatea actuală la condiţia economică a municipiului, „mai bine s-ar fi construit un azil de bătrâni", ce se va întâmpla cu actuala Casa de Cultură? Etc., etc. Poate că da, poate că nu, timpul ne va dovedi adevărul.
