Conştient de supoziţia făcută, în contradicţie cu ceea ce este prezentat de mass-media despre acest fenomen, unde impactul emoţional-empatic este mai mult decât resimţit, voi trece la argumentele prin care îmi susţin această poziţie oarecum provocatoare şi singularizată. Argumente pe care le găsim în primul rând în cauzele fenomenului şi scopul urmărit, între acestea şi responsabilii acestora stabilindu-se un raport bazat pe convergenţă şi conivenţă, altfel că scopul urmărit de unii (jihadişti şi cei care au contribuit la dezastrul din aceste ţări) este transformat în cauză pentru alţii (populaţia civilă afectată), devenind în acest mod un fenomen intercursiv cu multiple cauze şi efecte emergente acestora, prin natura sa duală putându-se schimba şi întrepătrunde în acelaşi timp. Spre exemplu, distrugerea economiei din unele ţări, care a presupus un anumit scop, a indus efecte care se constituie în cauze pentru alt fenomen, în cazul nostru cel al migraţiei din Orientul Mijlociu. De aceea, îmi permit să spun că strategia şi algoritmul acestui fenomen nu sunt pe deplin cunoscute, cu atât mai puţin cauzele reale şi efectele induse, tendinţele şi scopul fiind de altă natură decât cel presupus şi declarat de cei implicaţi în fenomen, mulţi dintre actori jucând rolul unui scenariu regizat de unele forţe oculte, şi care în mod disimulativ regizează şi gestionează acest fenomen, impactul fiind mult mai radical decât cel care se poate întrevedea imediat, în plan social, cultural, economic şi psihosocial. Într-un asemenea context distructiv, ca urmare a războiului civil, un jurnalist de la prestigiosul ziar „Le Monde" scrie că noul spaţiu geopolitic din Siria şi Irak a devenit un fel „de joc de poker gigantic", aş spune eu, cu cărţile făcute de altcineva decât de proprii săi jucători.
În acest sens trebuie spus răspicat şi în mod responsabil că Statul Islamic-SI nu urmăreşte doar preluarea establishmentului (termen folosit pentru a se referi la grupul vizibil dominant sau elita care deţine puterea sau autoritatea într-o naţiune sau organizaţie) din ţările în care a apărut şi se manifestă în mod insurgent, scopul său este cu mult mai extins, vizând schimbări radicale în întreaga geopolitică şi geostrategie din Europa, pe termen mediu şi din întreaga lume, pe termen lung. Ca atare, conflictele provocate dintre insurgenţii acestei grupări teroriste, cu pretenţie de califat, la care contribuie cu sprijin logistic şi uman şi alte mari puteri au condus la acest fenomen de masă, cel mai resimţit fiind în Afganistan, Libia, Siria şi Irak. Şi aceasta nu în mod întâmplător, ci şi datorită faptului că aceste mişcări revendicative ale SI sunt cele mai active în aceste ţări arabe datorită dezastrului economic produs, ca urmare a războaielor ce au avut şi mai au loc prin pretinsul export de democraţie, care în realitate au condus la această criză politică fără precedent după cel de-Al Doilea Război Mondial, amplificând şi globalizând fenomenul migraţionist.
Desigur, aceste conflicte interne nu au o cauză suis generis, ci la amplificarea lor au contribuit, aşa cum se ştie, în mod disimulativ marile puteri, care în loc să îmbunătăţească situaţia socială şi politică, mai tare au înrăutăţit-o. Ca urmare a acestor destructurări politice şi sociale, au apărut unele organizaţii teroriste ale fundamentalismului islamic, cum ar fi al-Qaeda şi de dată relativ recentă, aşa cum am mai arătat, Statul Islamic, pe fondul unor scopuri şi riscuri radicale mondiale şi nu doar teritoriale. În ecuaţia fenomenului migraţionist, rămân încă multe necunoscute, răspunsurile neputând fi confirmate decât de istorie. Ipotetic putem considera că prin scopul urmărit de către unii migranţi şi pretinşi refugiaţi, acest val migraţionist prin consecinţele mai puţin previzibile, se poate constitui într-un cal troian ce poate destabiliza Europa, asemenea altor valuri de popoare migratoare ce s-au desfăşurat de-a lungul istoriei omenirii, configurând şi reconfigurând geografic, administrativ şi politic globul pământesc. Consecinţele acestor fenomene imprevizibile, care depăşesc „viteza de mişcare a istoriei" şi implicit unele legităţi obiective, sunt mult mai complexe, atât în plan local, cât mai ales global. Cele din plan local - din ţările unde au loc asemenea atrocităţi se constitue în cauze reale ale fenomenului migraţionist, pe când cele cu caracter global, au o incidenţă asupra actualei ordini politice mondiale, riscând să arunce în aer întreaga strategie de securitate a Orientului Mijlociu, a Europei şi chiar a întregii lumi. O asemenea situaţie gravă, indusă de perturbaţiile produse de acest fenomen polimorf prin natura cauzelor şi efectelor, impune de urgenţă, pe lângă măsurile luate de organismele internaţionale şi europene, strategii radicale adecvate în vederea restabilrii ordinii şi păcii în această zonă geografică fierbinte. Nu în mod întâmplător liderii politici ai lumii, cu precădere Preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, ca principal lider politic mondial, este îngrijorat de faptul că jihadiştii care capătă experienţă de luptă în Siria şi Irak, pot deveni o ameninţare serioasă la securitatea unor state şi popoare europene, implicit asupra Federaţiei Ruse, ca simbol al creştinismului ortodox, ba chiar şi asupra SUA, ca ţară care gestionează marile conflicte ale lumii. În acest sens, după unele surse, această superputere pregăteşte o nouă intervenţie militară în Irak, iar după ultimele ştiri, Federaţia Rusă a trimis deja forţe militare în Siria în vederea protejării regimului lui Bashar al Asadd, implicând consecinţe uşor previzibile sub raportul crizei şi a fenomenului migraţionist din această zonă conflictuală. Nu este mai puţin adevărat că acest conflict, în mod paradoxal, are şi o susţinere americană, oferind arme insurgenţilor fundamentalişti. Acentuînd această implicare a marilor puteri, după unii analişti ai fenomenului terorist, noul stat fundamentalist creat, ISIS ar fi o creaţie după „chipul şi asemănarea" celor care au contribuit la creaţia sa, în mare parte fiind americanii, mai precis unele organizaţii de profil care au mai instrumentat asemenea diversiuni şi conflicte intra şi interstatale. Asemenea acuzaţii controversate întregesc şi îmbunătăţesc în acelaşi timp meniul mediatic asupra imixtiunilor unor reprezentanţi ai marilor puteri, parte din ele devenind „supoziţii rezonabile", aşa că nu voi insista asupra lor, judecătorul obiectiv suprem care le va confirma sau infirma fiind istoria şi nu părerile noastre subiective.
(sfârşit)
