Cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Arhiepiscop Irineu al Alba Iuliei, în perioada 3-9 septembrie am avut deosebita plăcere de a face parte, într-un mod cu totul special, dintr-un grup de pelerini în Grădina Maicii Domnului - Muntele Athos. Am făcut parte dintr-un grup deosebit, un grup format din persoane deosebite: pr. Iosif Liviu Bota - ghidul grupului, şi apoi toţi ceilalţi pe care îi voi aminti doar cu numele de pomenire: Iosif, Nicolae, Daniel, Emil, Călin, Petru, Anastasie, Florin, Viorel, Andrei şi Daniel, copiii mei de suflet pentru o săptămână, cel din urmă fiind eu, pr. Bogdan Stelian. Această perioadă a fost pentru noi toţi o perioadă deosebită din punct de vedere duhovnicesc, de aceea dorim să vă împărtăşim şi dumneavoastră din bucuria noastră duhovnicească.
Plecând din ţară în ziua de 3 septembrie, după un drum lung cu microbuzul, ne-am îmbarcat pe un vapor pe Marea Egee şi în amiaza zilei de 4 septembrie am călcat cu toţii pe pământul cel sfânt al Athosului, cu smerenie şi teamă sfântă, pe pământul Maicii Preacurate şi mulţumim pentru toate Doamne.
Pentru început aş dori să prezint câteva date generale privind istoria Muntelui Sfânt. Peninsula are o lungime de 57 km şi o lăţime care variază între 7 şi 10 km, cu o înălţime maximă a vârfului Athon de 2033 m.
După mitologia grecească, aici a fost aruncat gigantul Athos pe când se lupta cu zeii Olimpului. Tradiţia creştină ne spune însă, că aici a venit Maica Domnului şi că acest munte a devenit moştenirea ei prin glasul Arhanghelului Gavriil care i-a zis: „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Iisus Hristos, Care S-a născut din tine, porunceşte să nu părăseşti Ierusalimul şi nici pământul Iudeii, deoarece locul propovăduirii tale... este o peninsulă a Macedoniei, numită Muntele Athos, care se va lumina prin tine".
Când Maica Domnului ajunge împreună cu Sf. Ioan Evanghelistul, idolii din munte încep să strige: „Toţi închinătorii lui Apollo mergeţi la limanul lui Clement şi vă închinaţi Mariei, Maica Marelui Dumnezeu".
Primele biserici de aici au fost zidite de împăraţii bizantini, Muntele fiind dăruit monahilor de Marele Împărat Constantin. Au urmat secole cu perioade de timp şi bune şi mai puţin bune pentru monahii de acolo, astfel sec. XIV este un secol de înflorire monahală, făcând ca în sec. XV să existe 24 de mănăstiri cu 5000 de monahi.
În 1913, Sfântul Munte intră în componenţa statului grec, dar autonom, urmându-şi un drum firesc la toate mănăstirile, cu viaţă de obşte.
(va urma)
