Spre surpinderea mea aflu câteva lucruri pe care nu le-am ştiut exact şi sigur niciodată. Adică, anatomia „ascunsă" şi interpretabilă a unor aparent neînsemnate organe ale corpului uman:
CĂ NASUL poate fi, pentru medicul ORL-ist, generalist, neurolog, neouropsihiatru şi chirurg-estetician, un indiciu al calităţii minţii individului, care este zdravăn la corp şi normal la minte. Că fiind curbat înspre dreapta feţei ar însemna că respectivul individ, sau individă, are predilecţii pentru munca fizică. Curbat înspre stânga, acea persoană ar avea un interes deosebit pentru activităţile intelectuale;
CĂ BUZA (prima de sub nas), prin forma şi culoarea ei, poate indica compoziţia sângelui din corp; iar cea de jos (de deasupra gurii), sănătatea sau beteşugurile organelor interne din părţile inferioare ale corpului. Spre exemplu: inima şi plămânii;
CĂ LIMBA, prin forma şi aspectele ei vizualizate de medicul specialist, poate indica acestuia starea generală de sănătate a corpului acelui om, pe suprafaţa ei putându-se „citi" dacă sunt sau nu afecţiuni ale majorităţii organelor interne. De exemplu: dungile de culoare albă de pe limbă indică unele suferinţe de ordin digestiv şi pancreatic;
CĂ URECHILE mari ne sugerează faptul că avem de-a face cu o persoană care tinde spre perfecţiune şi cunoaştere. Că dacă, dimpotrivă, sunt mici şi scurte, avem în faţă o persoană superficială, predispusă la oboseala fizică şi la cea intelectuală;
CĂ BĂRBIA, prin forma ei, indică puterea de concentrare a omului, fie cea pozitivă, fie cea negativă. Trasă înspre înapoi: voinţă slabă, rezistenţă scăzută, predispoziţie la neurastenie. Şi invers: cea trasă înspre înainte;
CĂ GÂTUL indică, cel mai exact cu putinţă, vârsta biologică (nu cea numărată în ani a vieţii omului). Scurtimea lui ne „spune" că avem de-a face cu o persoană care suferă de tulburări circulatorii periferice, inclusiv de artrită reumatoidă etc., etc. Gâtul mult prea lung şi subţire indică o persoană neurastenică;
CĂ UMERII traşi înspre spatele corpului ne atenţionează că avem în faţa ochilor o persoană cu deficienţe respiratorii;
CĂ PIELEA (ca cel mai important organ respirator periferic al corpului, ca suprafaţă de cuprindere) trebuie pusă permanent în contact cu aerul cel mai pur şi cu apa cea mai curată, dar şi cu razele nu prea fierbinţi ale Soarelui dogoritor.
