De ani buni, de Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice are loc „Nunta de aur", la Sighișoara. Un prilej de bucurie a sighișorenilor care sărbătoresc 50 de ani de căsnicie. Este una din puținele ocazii în care cei vârstnici se simt importanți, „băgați în seamă" de conducerea acestui oraș unde ei au trăit și muncit o viață. În acest an a fost rândul viceprimarului Ionel Gavrilă - din luna mai, primar interimar al Sighișoarei - să reprezinte autoritățile locale, organizatoare și finanțatoare a tradiționalei sărbători. Din mâna acestuia, cele 18 perechi înscrise pe lista fericiților sărbătoriți la restaurantul cunoscut sub denumirea de „Ultimul leu", emoționați, au primit cate un buchet de flori - pentru doamne - și un mic suvenir pentru domni, care să le amintească despre acest moment emoționant. În scurtu-i discurs, viceprimarul a folosit momentul pentru a-și exprima hotărârea sa, de a fi aproape de oameni, ușa cabinetului său fiind deschisă fiecărui sighișorean care are probleme de rezolvat. Apoi, chiar dacă era un moment festiv, a făcut un inventar al multelor probleme cu care se confruntă orașul, de la canalizări, străzi neasfaltate, refacerea curților școlilor. Pe bază de proiecte se solicită bani europeni pentru consolidarea și refacerea unor turnuri, poțiuni de ziduri ce înconjoară cetatea, spunând, printre altele, că „în cetate nu s-a făcut nimic în afară de pavoazarea străduțelor cu mai mulți ani în urmă, lucrare unde s-au cheltuit enorm de mulți bani, câteva milioane bune de euro". Iar banii colectați din impozite să fie folosiți mai eficient pentru lucrările de reabilitare a infrastructurii din orașul de jos. „Europenii ne dau bani și noi nu știm să facem proiecte. Cred că trebuie să ne dezmeticim și să facem ceea ce este necesar pentru oraș" Cu acest percept suntem și noi de-acord, de-a lungul anilor fiind porta-vocea atâtor doleanțe ale locuitorilor orașului, cât și, la vederea atâtor lucrări pur și simplu făcute de mântuială în ceea ce privește cetatea, pavarea defectuoasă a străduțelor din cetate. De asemenea unele dintre obiectivele sociale de strictă și grabnică necesitate pentru oraș, cum ar fi: Stadionul, Maternitatea, Gara - pasajele subterane, cât și clădirile limitrofe gării, ajunse o rușine pentru oraș cer intervenții calificate. Centrul orașului cu acea inestetică clădire a CEC-ului, betonul fundației din care ies precum niște semne ale exclamării mustățile zburlite ale fierului beton. Zona grădinii de vară, fostul cinematograf de vară, adevărate focare de infecție, se răsfrâng în priveliștea mai mult decât concludentă a indolenței, nepăsării și neimplicării, panoramarea din spatele fostului magazin „Victoria". Clădirea exfoliată a acestuia, cât și fosta clădire Perla, întinse zone de coșmar din cartierul Bărăgan, cu acea părăsită clădire a Centralei termice de lângă Piața de vechituri, piață la rându-i oferită cadou unuia dintre așa-zișii revoluționari, locul împădurit unde a fost odată fabrica Nicovala, lucrările în stadiu de hibernare de mai bine de doi ani la podul înspre Tg.-Mureș, să nu mai punem la socoteală centura ocolitoare a orașului. Bieții sărbătoriți aflați la vârsta senectuții și a înțelepciunii, poate ar fi așteptat alte vești mai bune din partea interimarului edil: scutiri de impozite, alocații de sprijin sau tichete cadou pentru cei trecuți de o anumită vârstă, cum se întâmplă în alte părți. Ei cunosc bine metoda cu acordarea florilor și a blidului de zeamă oferit, de li s-a acrit de atâtea vorbe mărețe și pline de duhul rânjitei blândeți, amorțindu-i indiferent cine este la putere, cu încă un an de promisiuni, în lumea de astăzi simțindu-se dați deoparte și folosiți ca masă de manevră de un partid sau altul. E bine totuși că, la o astfel de sărbătoare, își mai aduce aminte cineva de cei care au dus greul în regimul trecut cum, de altfel, și în prezent, amintindu-și de ei doar înainte de votare și la un astfel de eveniment. În rest lumea celor în vârstă, de la an la an, începe să se rărească, duși spre locurile veșniciei.
