Din nou, a noua oară, la Târgu-Mureș se construiesc frumos și durabil, în(tre) suflete, „Punți de lumină"!
Proiectul cu același nume a fost de la prima ediție un eveniment cultural major, și așa (va) rămâne! Într-un oraș deloc acultural (dimpotrivă, cu pretenții de capitală europeană a culturii; până în 10 octombrie trebuie să depună documentul oficial de candidatură!), cu un prestigios Teatru Național, cu o Filarmonică binecunoscută, cu importante biblioteci, cu o prestigioasă revistă literară, „Vatra veche", cu un cinematograf „ca afară", etc, nu e ușor (dar e frumos și meritoriu!) să faci dintr-un eveniment cultural periodic, unul „de top", chiar de primul loc!
Hai să spunem că din varii conjuncturi, motive- motivații poți să fii primul sau poți să pierzi acest loc, într-o competiție a cărei ierarhie depinde și de prestația ta și de a concurenților, dar, la urma urmelor (urma alege, nu-i așa!?) nu competiția cu ceilalți concurenți e importantă, ci competiția cu tine însuți!
E frumos să fii primul, dar e cel mai frumos să fii cel mai bun! Vorba unui lider din Orientul îndepărtat, „una-i una și alta-i alta"! În traducere liberă, una e să fii „the first", alta e să fii „the best"!
Într-o competiție cu...celelalte opt ediții, această a noua ediție a „Punților de lumină"- proiect inițiat, „pus în pagină", condus de șefa secției cultură a cotidianului „Cuvântul liber", scriitoarea Mariana Cristescu - a fost o ediție de top! Nu știu dacă cea mai bună, dar, oricum, printre cele mai bune! Cu un public pe măsura ofertei de program, adică select, în rândul căruia am remarcat multe personalități mureșene din diverse domenii.
Programul manifestării-manifest (am să explic de ce „manifest") a fost unul foarte dens, de substanță, cu teme de mare interes. Național și mondial! Am să-mi susțin și această afirmație, mai în josul paginii.
Doar dintr-o enumerare succintă a punctelor din programul manifestării desfășurate în sala „Tonitza" a Hotelului „Continental" se poate constata că ediția a IX-a fost una maraton! A durat mai bine de 10 ore! Desigur, cu o pauză de masă (cca. o oră și jumătate) și una de cofee-break (cca. o oră). A început la ora 11 a.m și s-a încheiat undeva în noapte, spre ora 21.30!
Așadar, la secțiunea „lansări de carte", scriitorul bucureștean Miron Manega și-a făcut cunoscute noile apariții editoriale semnate de domnia sa: „Inscripții pe poarta Infernului", Erezii în formă fixă" și „7 Rostiri", versuri, Editura PIM, Iași.
La aceeași secțiune am asistat la debutul editorial al târgumureșencei Mihaela Rașcu - „Nebănuitele fețe ale secundei", proză scurtă, Editura „Nico", 2015, în prezentarea amfitrioanei manifestării, Mariana Cristescu, care este nașa literară a debutantei și editoare a acesteia, alături de poetul Nicolae Băciuț.
Apoi, a urmat prezentarea romanului lui Al. Florin Țene, „Răzbunarea gemenelor", Editura Nico", 2015. Despre romanul-document (al șaptelea dintr-o amplă și dramatică frescă din perioada României comuniste) a vorbit amfitrioana manifestării, precum și autorul coperții cărții, scriitorul român trăitor în Australia, George Roca.
A urmat lansarea cărții de publicistică a Marianei Cristescu, „Gustul cenușii", Editura „Vatra Veche", 2015. Despre editorialele autoarei pe teme majore, despre curajul și profesionalismul, acribia abordării subiectelor a vorbit poetul Lazăr Lădariu, redactorul șef al cotidianului mureșean „Cuvântul liber". Mi-a fost drag să văd că poetul sensibil și editorialistul puternic, iubitor de dreptate, de adevăr, de limbă română, de neam și țară, are același discurs însuflețit, însuflețitor, pe care îl știu din anii mai tineri ai domniei sale! Binemeritat Premiul de Excelență al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, înmânat „seniorului presei mureșene", de președintele UZP, dl Doru Dinu Glăvan spre sfârșitul manifestării.
A rostit un laudatio scurt din care n-au lipsit metaforele, poetul Răzvan Ducan.
Mi-a plăcut și cuvântul poetului prof. dr. Valentin Marica, încheiat cu un citat dedicat jurnalistei Mariana Cristescu, care practică o jurnalistică de implicare îndrăzneață, în aceste vremuri gri, cu nori grei amenințând a furtună planetară, a viscol în sufletele a 7 miliarde de oameni: „Viața nu înseamnă să aștepți ca furtunile să treacă, ci să înveți să dansezi în ploaie"!
În fine, ultimul dar nu cel din urmă la secțiunea „lansări de carte", scriitorul, graficianul, actorul, „australianul" nostru, George Roca, o figură, în cel mai frumos sens al cuvântului, un om volubil, pus mereu pe glume, pe vorbe de duh.
N-a venit acasă, în România natală, cu mâna goală, ci cu o carte de poezii scrise de domnia sa, „Poeme cifrate multilingve", Editura Anamarol, Sidney, 2015.
Despre această carte absolut originală a vorbit elogios dar nedrept de puțin (orele erau înaintate!) amfitrioana manifestării și, firesc, autorul. Iată ce spune autorul despre acest volum cu totul și cu totul ieșit din comun, prin traducerea în 12 limbi a poemelor: „În paginile care urmează încerc să demonstrez că și poezia poate fi cifrată fără să-și piardă înțelesul și nici dorința cititorului de a o penetra. Cred că versurile din acest volum multingv sunt primele încercări de pe mapamond de aplicare a criptografiei la acest gen literar. Pentru ca experimentul să aibă un spectru mai larg am încercat să îl aplic și traducerilor în cele douăsprezece limbi prezente aici. Mulțumesc traducătorilor pentru efortul depus la apariția acestei cărți."
Arta picturii a fost prezentă și ea la această manifestare, prin lucrările expuse de sirianul trăitor în România, sau, se poate spune artistul plastic sirian cu o devenire românească, Ammar Alnahhas (născut în 1976), absolvent al Facultății de Arte Frumoase de la Universitatea din Damasc. În tablourile expuse de Ammar este atâta radicalizare, simplitate (nu simplism) în linii și atâta puritate a culorii (cum remarca în cuvântul său, Mariana Cristescu), dar aș adăuga eu, și multă... specificitate, amintind prin tematică, prin reprezentare, de Epopeea Ghilgameș, de străvechea cultură-literatură sumero-babiloniană. Ca să nu mai vorbim despre seria „Peștilor" lui Ammar, care nu-i sunt străini ca simbolistică religioasă (așa cum remarca Ammar în cuvântul său, în Siria nu trăiesc doar musulmani, ci și foarte mulți creștini). Sperăm ca și alte ediții ale „Punților" să se bucure de „ilustrațiile" lui Ammar, un sirian venit în România în 2006, un sirian care simte și vorbește (mai mult decât mulțumitor) românește!
Flash-uri din timpul ediției maraton. Plăcută întâlnire în foaierul sălii „Tonitza" cu venerabilul om de radio Ion Vulcan, ani mulți vocea inconfundabilă de la Radio Târgu-Mureș! Jovial, în continuă mișcare, cu vorbele la el, gata de replică isteață, glumeață, pare un om așa, cam la 60 de ani (și ceva), care „se ține bine". Ei, bine, I.V are 80 de ani (împliniți)!
Își face apariția în foaier și dl Doru Dinu Glăvan. Dl Vulcan mă prezintă: Ion Drăgan, de la Flacăra lu' Păunescu! Mă bucur să vă cunosc și personal, domnule Glăvan! Despre dumneavoastră, despre faptele dumneavoastră l-am auzit vorbind pe Adrian Păunescu în mai multe rânduri!, i-am spus domnului Glăvan, strângându-i mâna. AP avea doar cuvinte de laudă la adresa dumneavoastră, a faptelor dumneavoastră, întemeietor în 1996 al postului (devenit regional) Radio Reșița, aflat la doi pași de capitala Banatului, Timișoara.
AP era foarte bucuros că Radio Reșița se „prinde" și peste graniță, de românii din Banatul sârbesc! Un motiv în plus să vă respect este și faptul-fapta, venită din generozitate, dragoste și respect, de a-i fi dat lui AP un spațiu radiofonic, un microfon la care să se exprime, într-o emisiune moderată de Sergiu Taban. Da, și eu l-am iubit tare mult, și l-am respectat pe AP!, îmi spune domnul Glăvan. Mă bucur că ne-am cunoscut, domnule Drăgan! Nu mai puțin, domnule Glăvan!
Doru Dinu Glăvan, un jurnalist de vocație, un om al faptelor, un om care, din perspectiva funcției de președinte al UZPR este dedicat luptei pentru câștigarea unor drepturi ale breslei pe care o reprezintă.
De luat aminte o temă propusă de senatorul de Mureș Marius Pașcan: expunere de motive pentru care azi, România nu este nici măcar colonie, statutul ei fiind de rezervație.
Și, iată-ne ajunși la cele trei puncte care au jalonat această ediție-maraton.
Miron Manega a venit de la București cu un film artistic (aici cred eu că e cel mai potrivit loc să fie difuzat, spune MM) „Doi bărbați pentru o moarte", regia Gheorghe Naghi, care este și coautor al scenariului, alături de Suto Andras. Filmul, produs în 1969, n-a apucat să fie vizionat la cinematografele din țară, fiind interzis „din fașă", la premiera din 1970. Dacă pentru România n-a obținut „viză", filmul a devenit european, și chiar mondial ( a ajuns și în Cuba, la Guantanamo, și în China) fiind vizionat cu succes, obținând multe premii.
(va urma)
