Cinstea este una dintre cele mai importante atribute ale omului care tinde și dorește să fie cât mai perfect din punct de vedere al caracterului, calitate care-i conferă unei persoane statutul de OM. Este o calitate morală care se evidențiază în raporturile cu alți oameni, îndreptându-i să-și îndeplinească obligațiile sociale, să respecte adevărul și dreptatea și să se comporte sincer și corect în societate, cu onestitate, probitate și omenie. Această valoare morală este fundamentată în orice societate civilizată.
Omul cinstit nu înșală pe nimeni, nu umblă cu tertipuri și cu vicleșuguri, nu măsluiește și nu răstălmăcește. Și nici nu fură în niciunul dintre nenumăratele feluri în care se fură astăzi în România, de la cântar până la codru. El nu vrea să aibă decât ce este a lui și a dobândit pe drept. În ultima vreme, în conștiința colectivă, tot mai mult s-a impus certitudinea originii necinstite a unor averi - DNA-ul supraaglomerat și ecranele televizoarelor tot mai încărcate cu astfel de cazuri, printre ele o grămadă de politicieni, care freacă menta continuu prin Parlament.
Autoritatea legilor constrânge foarte puțin pe indivizii (politicieni, funcționali publici) care nu au respect pentru semenii lor și în cinismul lor chiar tind a-și afirma predilecția pentru fals și minciună, pentru parvenire prin orice mijloace, într-o vreme când principiul macheavelic „scopul scuză mijloacele" pare a căpăta o valoare de lege, într-o țară răvășită de cinisme și răutăți; spun „pare", fiindcă toate lucrurile obținute prin mijloace necinstite nu pot aduce fericirea decât temporar, așa după cum și lenea plătită cu sărăcie împiedică prosperitatea și bunăstarea.
„Nababul" fabricat în tranziția din România spune cu dezinvoltură „Nu mă dau jos din pat pentru doar 50.000 de euro"! El are etalonul său. Cum îndrăznești tu, un „oarecare", să
nu-l respecți? Acești indivizi fără scrupule nu au nici un sentiment moral, proba de cinism și răutate, produsul acestor tipuri post-revoluționare, neobrăzare, lipsa de cuviință și impertinența. Necinstea înseamnă corupție. Pentru populație, cauza principală a corupției se transformă într-un complex de factori situați la nivel sistemic, adică legi prost făcute și pe deasupra încălcate în mod sistematic de către chiar cei care ar fi trebuit să vegheze la aplicarea lor, clientelism și clici în competiție pe resurse.
Dincolo de trecut: de la „Sărac și cinstit" al domnului Iliescu din anii `90 nu am avut și o altă viziune despre societatea noastră la modul constructiv. Au trecut peste 25 ani de tranziție, e suficient, e important acum să punem bazele serioase ale creșterii și dezvoltării țării, prin cinste și onoare, e legitim să ne dorim să fim „prosperi și cinstiți", context în care e important să avem mai multă cinste, vitală în societatea românească ai acestor ani tulburi. Oamenilor nu le mai pasă atât de mult de ideologie cât de performanța guvernării. Guvernarea nu este o „afacere" de stânga sau de dreapta, este bună sau rea, eficientă sau ineficientă, cinstită sau nu. O zicală din popor spune: „Nimic altceva nu-i mai scump decât cinstea. Cinstea nu se cumpără, nici nu se vinde". Aceasta dovedește că poporul nostru, cu toate greutățile prin care a trecut, a fost preocupat în permanență de a promova în alte virtuți morale, de a pune la mare prețuire cinstea, onestitatea și corectitudinea. Parafrazându-l pe domnul Ion Iliescu, acum putem spune: „Mai bine sărac și curat, decât bogat și murdar", care arăta fără nicio îndoială acest atribut în viața unui om, cu atât mai mult a celor care ne conduc. De ce oare loialitatea, onoarea, buna credință, omenia multora au dispărut, fiind înlocuite de ură, minciună, lașitate?
Nimeni nu trebuie să fie lipsit de ceea ce societatea dă membrilor săi, dorință ca fiecare om să se bucure de binefacerile societății, indiferent de aptitudini sau poziție socială. Nu putem construi o societate prosperă și omenoasă fără cinste, cu personaje care legiferează legea junglei! „A trăi cinstit este totuna cu a trăi corect și drept" (Platon)
