Un sătean era certat cu un altul. Diavolul îi puse în minte gândul să ucidă pe cel cu care se dușmănea. Celălalt, care era un om credincios, când se duse la spovedit, spuse părintelui despre această vrăjmășie.
Preotul îi spuse că nu va putea să se împărtășească, decât numai dacă se împacă cu dușmanul său.
Omul merse atunci la cel cu care era certat și-i zise:
- Iată, prietene, am venit să-ți cer iertare și să mă împac cu tine, că vin Sfintele Sărbători și aș vrea să mă împărtășesc.
Celălalt îi răspunse:
- Bine ai făcut c-ai venit, că uite, am să-ți spun că de trei ori te-am pândit la loc dosnic să te omor. Mulțumesc lui Dumnezeu c-ai venit și m-ai ferit astfel de mare păcat.
Cu sufletele pline de dragoste, cei doi săteni își dădură mâna și de atunci rămaseră prieteni buni.
Din volumul „DUMNEZEU AUDE TĂCERILE NOASTRE”, apărut la Editura „Vatra Veche” din Târgu-Mureș
