Dascălul este cel care educă, instruiește. Educatorul, dascălul îndeplinește roluri multiple. Este agent al instruirii și educației, misionar al transmiterii valorilor culturii și civilizației, răspunzător de calitatea umană a urmașilor, animator al transmiterii valorilor culturii și civilizației, modelator al personalității, îndrumător al emancipării, socializării, coautor al formării tinerei generații.
Educatorul, dascălul influențează, acționează asupra personalității în devenire prin activitatea didacticăși extradidactică, cea extrașcolară, prin activitatea culturală. El acționează, în grădiniță, școalăși universitate, prin activitatea de predare și evaluare, ca organizator al activității de învățare, ca psihopedagog în cabinete, în lectorate și ședințe cu părinții, ca organizator de cercuri și cenacluri, ca organizator de olimpiade, concursuri, excursii, ca propagator al valorilor culturii în conferințe, ca director și inspector. Educatorul, dascălul instruiește și educă- consiliază, organizează, evaluează, corectează. Ca factor de bază în procesul de instruire și educație, el este răspunzător de realizarea obiectivelor instruirii instituționale, este coautor al modelării personalității în formare a elevului și studentului, animator al receptării valorilor culturii.
Referitor la rolul de educator al dascălului, trebuie să amintim aici și de alte două concepte extrem de importante: vocația și pasiunea. Vocația este o structură psiho-fizică cu putere energetică care, inițial cu manifestări vagi, imprecise, se exprimă în tonalități afective și atitudinale palide. În timp, pe fondul maturizării, sub influența împrejurărilor vieții, această voce interioară prinde contur, câștigă în intensitate și forțăși se transformă într-o dominantă motivațională. Chemarea către o activitate, profesiune, ocupație, funcție se întărește prin conștientizarea capacităților, aptitudinilor, prin atitudini de răspundere față de eficiența activității. Capacitățile, interesele, aptitudinile, atitudinile se întrepătrund și se valorifică în produsele activității. Vocația profesională se poate corela în mod fericit cu aptitudinile creatoare, consecința fiind produsul creator. Constantin Rădulescu-Motru a subliniat faptul că vocația ca dominantă asigură temeiul exprimării personalității prin performanțe creatoare, originale. Indiscutabil, vocația are un temei afectiv puternic, intens, durabil prin asocierea cu pasiunea. Pasiunea are o forță energetică, magneticăși magnetizatoare care-l domină pe om, îl face să se consacre unei activități, unei profesiuni cu toate forțele, cu toate riscurile.
Aș mai aminti aici de un concept interesant, și anume acela de educație permanentă. Educația permanentă reprezintă o direcție de evoluție a activității de formare-dezvoltare a personalității care vizează integrarea funcțional-structurală a tuturor conținuturilor generale și a formelor generale ale educației, pe tot parcursul și în fiecare moment al existenței umane, pe coordonata verticalăși orizontală a sistemului și a procesului de învățământ. Din perspectivă istorică, educația permanentăeste un concept pedagogic operațional lansat la începutul anilor 1970. Educația permanent este considerată un instrument care-l pregătește pe om să ducă la bun sfârșit sarcinile și responsabilitățile pe care viața le impune. Ca strategie, vizează structurile necesare pentru ca omul să se dezvolte pe tot parcursul vieții prin intermediul multiplelor forme de autoinstruire. În măsura în care reflectă continuitatea activității de formare-dezvoltare a personalității, educația permanentă devine expresia unei relații ce înglobează toate formele, expresiile și momentele actului educativ.
În perspectiva secolului XXI, educația permanentă devine o noțiune operațională relevantă la nivel de politicăa educației, pentru (re)organizarea sistemelor (post)moderne de învățământ. Mai mult decât atât, educația permanentă acționează ca un principiu integrator incluzând numeroase resurse și tipuri de învățare și formare. La scară globală, educația permanentă este considerată motorul societății, una din cheile secolului XXI, care depășește distincția tradițională dintre educația inițialăși cea ulterioarăși vine în întâmpinarea provocării pe care o reprezintă o lume aflată într-o rapidă schimbare.
În cadrul procesului de învățământ, trebuie să se îmbine armonios elanul tinerei generații cu experiența, maturitatea, înțelepciunea generațiilor care au atins apogeul. Este foarte bună colaborarea dintre generații, cei tineri vin cu elan, dorință de afirmare și speranță, toate acestea coroborându-se cu experiența celor ajunși la maturitate, fac din procesul educativ un factor determinant în societatea românească. Numai cu o educație model putem nutri speranța că societatea româneascăva lua un trend ascendent.
Dascălii trebuie să se ridice la nivelul cerințelor unui învățământ de calitate. Dascălii trebuie să dovedească tot timpul seriozitate, acrivie pentru nobila misiune la care au fost chemați, și anume aceea de luminare a poporului, transmitere de învățăminte tinerelor generații, formarea personalităților și caracterelor celor care reprezintă societatea de mâine, lucruri greu de realizat și care atrag o maximăresponsabilitate. A fi dascăl nu e ceva ușor, nu e o profesie ca oricare alta, e o misiune nobilăși înălțătoare. A fi dascăl, preot sau medic, atrage după sine o implicare afectivă profundă, dragoste, jertfă, sacrificiu și dăruire. Aceste trei nobile misiuni nu le poate îndeplini oricine, acestea se leagă între ele, se înrudesc, se aseamănă. Numai cineva cu vocație poate îndeplini aceste misiuni cu succes, spunem misiuni, pentru că nu putem să spunem profesii.
Dascălii sunt acele chipuri luminoase, acei apostoli ai învățământului românesc care au transmis sau transmit și în prezent ceea ce au dânșii mai bun. Ei luminează, ca niște făclii, cărările vieții tuturor. Ei sunt luminători în vremuri de întuneric. Cu siguranță, fiecare dintre noi are o legătură indestructibilă cu școlile pe unde a studiat, cu dascălii care l-au format de-a lungul timpului. Fiecare om nutrește un gând de recunoștință pentru dascălii săi, păstrează în suflet mereu vie icoana luminoasă a dascălilor săi. Se cuvine un elogiu tuturor dascălilor. Să trăim cu nădejdea că învățământul românesc va avea totdeauna dascăli harnici, sârguincioși, cu vocație, cu pasiune, pentru că numai astfel putem spera că societatea românească va progresa.
