Deșertăciunea luxului

Un chinez sărăcuț se pleca înaintea unui mandarin îmbrăcat în haine scumpe împodobite cu mărgăritare, și îi zise: „Îți mulțumesc pentru mărgăritare". Mandarinul a fost foarte încântat că acesta îi apreciază îmbrăcămintea. A doua zi, când mandarinul își făcea plimbarea sa pe strada principală, l-a întâlnit din nou pe cel sărăcuț, care privea cu mare băgare de seamă, la îmbrăcămintea luxoasă a bogatului. Când ajunsese în dreptul lui, se înclina și îi mulțumi cu aceleași cuvinte. Scena s-a repetat mai multe zile la rând. Într-o zi, mandarinul, iritat de aceste ploconeli îi zise: „De ce îmi mulțumești pentru ele?" La această întrebare chinezul îi răspunse: „Zilnic le privesc și mă bucur tot așa de mult de ele ca și tine, atât doar că tu ești ca un măgar împopoțonat cu ele și trebuie să le porți, ca alții să le vadă, iar seara să le așezi bine și să le păzești ca să nu ți le fure, pe când eu mă desfătez fără griji".

Lasă un comentariu