Trec anii, se schimbă mandatele politice şi, odată cu acestea, nemulţumirea şi neîncrederea îşi întind braţele asupra vieţii sociale din ţara noastră. Principalul efect al neîncrederii este crearea unui climat social instabil, care va conduce, încet dar sigur, la crize în toate domeniile de activitate. Populaţia rămasă în ţară se străduieşte să facă faţă tuturor provocărilor, dar pericolul pe care îl reprezintă neîncrederea se apropie cu paşi mari de generaţiile viitoare, ceea ce ar determina din start un viitor afectat şi nesigur, pe care în niciun caz nu ni-l dorim. Cel mai grav efect al neîncrederii este scăderea accelerată a ratei de vaccinare, determinată de refuzul părinţilor de a-şi vaccina copiii, din teama în faţa reacţiilor adverse. Neîncrederea în vaccinuri şi în schema de vaccinare propusă de Ministerul Sănătăţii poate avea efecte cum nu se poate mai nocive pentru starea de sănătate a generaţiilor viitoare.
Citeam zilele trecute despre un raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (O.M.S), prin care se atrăgea atenţia asupra pericolului expunerii la bolile respiratorii, principalele cauze de deces la copii şi asupra viruşilor identificaţi în stare liberă în zonele considerate de conflict. O.M.S. a propus o gamă de vaccinuri pentru a fi introduse în schema obligatorie de vaccinare a copiilor. O parte din aceste vaccinuri au fost considerate opţionale de către Ministerul Sănătăţii din România, aşa încât numărul vaccinurilor obligatorii în ţara noastră nu este de natură să-i sperie pe părinţi. Din ceea ce s-a remarcat în şcoli, refuzul este exprimat în special în legătură cu vaccinul anti-poliomielită, considerat ca fiind cel mai periculos şi prezentând un mare risc de reacţii adverse. O.M.S. informează, însă, că „un vaccin nu se lasă pe piaţă dacă are mai mult de 1% reacţii adverse". Vaccinurile au rolul lor şi ca exemplu în acest sens poate fi dat continentul american, unde s-a reuşit eradicarea rujeolei şi rubeolei. În ceea ce priveşte poliomielita, harta europeană actuală, cu refugiaţi şi populaţie într-un număr covârşitor care migrează, prezintă riscul transmiterii la copiii care au scăpat nevaccinaţi dintr-un motiv sau altul.
Am şi eu copii pe care îi iubesc ca pe lumina ochilor, am citit despre reacţiile adverse ale vaccinului antipoliomielitic, dar nu mi-a trecut o secundă prin minte să refuz vaccinarea de teama unor posibile reacţii adverse. Prevenţia şi protecţia nu trebuie afectate de neîncrederea într-un sistem sau altul, iar atâta timp cât vaccinul este la dispoziţie, este omologat şi lansat pe piaţă, este inexplicabil refuzul de a proteja copiii de posibilele pericole. Epidemiile nu au un calendar după care se produc, ele intervin în momente care favorizează transmiterea bolilor, cum sunt momentele migrărilor masive de populaţie. Aşa că părinţii ar trebui să se gândească bine înainte de a expune copiii unor riscuri şi a lăsa neîncrederea să afecteze viitorul acestora.
