Epistole în coloritul ruginiu al toamnei

Distribuie pe:

Le-au alcătuit liric şi aproape muzical, după care mi le-au trimis poştal şi electronic, doi vechi cunoscuţi şi posibili prieteni, fii de ţărani de prin părţile Cetăţii de Baltă şi ale podgoriilor Jidveiului şi ale celor din preajma Câmpiei Libertăţii Blajului.

Înaintea semnăturii, Mircea Dorin Istrate a aşternut un motto versificat. Recitaţi-l şi dumneavoastră, călăuziţi fiind (imaginar) de linia melodică a cântecului transilvănean: „A ruginit frunza în vii şi rândunelele au plecat": „Toamnă, pentr-un strugure, cu aripi de fluture/Arămit-ai cele vii şi livezile târzii". Şi continuă în acelaşi ritm şi cu aceeaşi rimă: „Se-ngălbeneşte toamna-n cucuruze,/Şi perele şi merele creţeşti,/În rotofei dovleci şi-n ploi de frunze/Acoperă grădinile domneşti./Se îndulceşte toamna-n deal la vie/În strugurii ce-n iarnă fi-vor vin."

Bibliotecarul-poet şi preot Aurel Hancu, pe care îl felicit la împlinirea vârstei de 75 de ani, a „compus" versurile unui posibil „Cântec de septembrie", din care transcriu ultima strofă: „E o zi de toamnă luminată,/cu frunzele arzând îmbelşugat-/un cântec se pornea/spre lumea toată,/un cântec ce nicicând/nu s-a cântat!".

Lasă un comentariu