Aşa cum era firesc, primul popas duhovnicesc pe care îl facem după ce coborâm pe pământul Athosului, după o scurtă călătorie, dar foarte plină de adrenalină datorită modului în care domnul Ionel, un moldovean neaoş din zona Botoşani, conducea microbuzul pe marginea prăpastiilor din faţa noastră, prăpastii care ne descopereau nouă splendoarea Mării Egee, este oprirea la prima mănăstire construită aici şi prima în tipicul Sf. Munte - MAREA LAVRĂ.
Această mănăstire a fost întemeiată în anul 963 de către Sf. Atanasie Athonitul. Însuşi cuvântul „lavră" care se traduce cu „mănăstire cu mulţi monahi", arată importanţa acestui loc.
Am trăit aici două momente deosebite, care de la început ne-au dat fiori, şi anume:
- Primul dintre ele a fost atunci când am aflat istoria construirii mănăstirii de către Sf. Atanasie, mai ales împotrivirea diavolilor care dărâmau noaptea ceea ce monahii construiau ziua. „Martorul" acestor evenimente este chiparosul de lângă Biserica mănăstirii, vechi de peste 1.000 de ani, plantat de însuşi Sf. Atanasie. Aşa cum se ştie, chiparosul este un copac drept, înalt, zvelt, cu verticalitate în bătaia vântului. Acesta, însă, sub povara diavolilor care sălăşluiau în el, a rămas strâmb, mic, butucănos, putem spune că la fel cum este şi lucrarea diavolului în lume. În cele din urmă Sf. Atanasie biruie, ducând lucrarea la sfârşit, dar în anul 1001, în timp ce cerceta cu alţi 6 monahi turla Sf. Altar, aceasta se prăbuşeşte peste ei strivindu-i.
- Al doilea moment deosebit a fost atunci când ne-am potolit setea, nu numai trupească, la „Agheazma Sf. Atanasie", un izvor cu apă lină şi curată, izvor apărut în urma unei minuni a Maicii Domnului. Terminându-se alimentele şi apa, Sf. Atanasie a fost foarte mâhnit, dar în drumul său pentru rezolvarea acestei probleme, i se arată Maica Domnului, care, pentru a-l convinge că nu este o nălucă, îi porunceşte sfântului să lovească cruciş stânca, stâncă care s-a crăpat în forma crucii, se poate vedea şi azi, izvorând apă, iar Maica Domnului i-a promis sfântului că de acum înainte ea va fi econoama mănăstirii şi că hrana şi apa nu se vor mai termina niciodată. De aceea, până astăzi, monahul ce îndeplineşte această funcţie în toate mănăstirile din Sf. Munte se numeşte „ajutor de econom". A fost momentul în care în ochii multor pelerini puteai vedea lacrimi de bucurie că suntem şi noi părtaşi la lucrarea Maicii Domnului.
Harul izvorât din icoana Maicii Domnului „Econoama" te lasă fără cuvinte, la fel ca şi mărturisirea unuia dintre monahii de acolo, care ne-a spus că şi azi mai găsesc vasele cu untdelemn sau magaziile pline cu de toate într-un mod cu totul miraculos.
Pe lângă această icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, am mai avut bucuria a ne mai închina icoanei Sf. Atanasie, sfintelor moaşte existente în mănăstire printre care amintim: Cinstitul Cap al Sf. Vasile Cel Mare, moaştele Sf. Ioan Cucuzel, Cinstitul Cap al Sf. Nil Izvorâtorul de Mir, icoana Maicii Domnului „Eleovritissa" (Izvorâtoarea de untdelemn) şi multe alte odoare sfinte.
În cuprinsul mănăstirii mai sunt cuprinse: Schitul Sf. Ana, chiliile de la „Sf. Ana Mică", colibele pustniceşti de la Karulia, Katunakia, Chiliile Sf. Vasilie, cele 12 chilii de la Kerana, Schitul Kavsokalivia, Peştera Sf. Nil, turnul de la Morfono şi locul sihăstresc numit Provata.
Ca o concluzie a importanţei acestei mari şi frumoase mănăstiri amintim că în ea s-au închinoviat (trăit ca şi vieţuitori): 27 de patriarhi, 150 de arhierei, 168 de egumeni, 3.400 de ieromonahi, 45 de diaconi, 14.000 de monahi şi ceea ce este mult mai important este faptul că în calendarul Bisericii noastre avem trecuţi 60 de sfinţi care au trăit în acestă mănăstire.
Ultimul loc care aparţine de Marea Lavră este şi următorul nostru popas Schitul Românesc Prodromu.
