„Prima seară de Crăciun a anului 1935 a fost una binecuvântată de Dumnezeu şi adânc simţită de toată familia. Să dea Dumnezeu ca să putem petrece încă de multe ori împreună cu familia astfel de seri, aici în cercul familial, care să se lărgească din an în an tot mai tare...".
Onisifor Ghibu (1883-1972), a fost un profesor român de pedagogie, membru corespondent al Academiei Române şi politician, luptător pentru drepturile şi unitatea poporului român, unul din participanţii importanţi la realizarea Marii Uniri de la 1918. S-a născut în Săliştea Sibiului, face liceul la Sibiu, iar studiile universitare le face la Institutul andreian Sibiu, apoi şi le desăvârşeşte la Universitatea din Bucureşti, la Budapesta, Strassbourg şi Jena, unde-şi ia doctoratul în filosofie, pedagogie şi istorie universală (1909). Este numit inspector şcolar primar ortodox pentru şcolile din Transilvania, fiind totodată profesor de pedagogie la Institutul Teologic din Sibiu. Între anii 1914-1916, a fost refugiat în Bucureşti, colaborează cu Octavian Goga, Vasile Lucaciu şi cu alţi refugiaţi ardeleni la o campanie intensă pentru intrarea României în război alături de Antantă împotriva Austro-Ungariei. Pentru activitatea sa intensă pe această linie, Onisifor Ghibu a fost condamnat în 1915, în contumacie, de Curtea Militară Maghiară din Cluj la moarte.
După ocuparea Bucureştiului în 1916 pleacă cu familia la Iaşi şi de acolo în Chişinău, unde devine motorul acţiunii basarabene din 1917-1918. Conduce efectiv vasta acţiune de organizare a învăţământului în limba română, şi reuşeşte deschiderea unor şcoli în Basarabia. Tipăreşte „ARDEALUL", prima foaie cu tipar latin din întregul Imperiu Rus. SE AFLĂ ÎN FRUNTEA LUPTEI CARE DUCE LA UNIREA CU BASARABIA ÎN 1918. Intervine pentru aducerea în ţară a lui Emil Racoviţă pe care-l sprijină să organizeze primul institut de speologie din ţară. În anul 1918 ajunge deputat în Marele Sfat al Transilvaniei. A fost întemniţat la Caracal timp de 222 de zile. În ciuda tuturor manevrelor duşmănoase, Onisifor Ghibu a fost inclus în CALENDARUL UNESCO.
N-a încetat nici un moment lupta cu oficialităţile comuniste, fiind în fruntea „rezistenţei intelectuale" din epocă, cu toată teroarea desfăşurată împotriva sa de teribila Securitate comunistă. Opera lui numără peste 100 de lucrări, cu diverse subiecte pentru susţinerea unităţii şi demnităţii româneşti. A avut curajul să-i ceară în scris conducătorului URSS, Nichita Hruşciov, eliberarea Bucovinei şi Ţinutului Herţei, fapt ce i-a adus o nouă condamnare. Rămâne în istoria patriei ca o figură marcantă atât naţională, cât şi religioasă.
„1001 CUGETĂRI"
