„Mai bine şomer decât să muncesc ceea ce nu-mi place!"

Distribuie pe:

Conform statisticilor şi în România, tinerii sunt cei mai numeroşi, ca procent, în şomaj. Dacă la nivel de ţară rata şomajului e de 6,7%, în rândul tinerilor (între 15-25 de ani) aceasta este de 23,3%. La sfârşitul lunii august a.c., Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) arată că 81.362 de tineri cu vârsta sub 25 de ani, se aflau în şomaj. Însă, aceste procente sau cifre sunt discutabile deoarece mulţi tineri cu vârsta până la 24-25 de ani fac studii, sunt întreţinuţi de familie şi nu sunt în situaţia căutării unui loc de muncă. La noi, la români obiceiul tradiţional se menţine, tinerii locuiesc cu părinţii până se căsătoresc şi în cele mai multe cazuri şi după, până la 30-40 de ani. De ce să muncească dacă are cine să-i întreţină şi să le crească copiii? Acesta este motivul principal de ce tinerii preferă şomajul decât să facă ceea ce nu le place, adică o meserie în domeniul serviciilor sau de muncitor într-o fabrică. O altă explicaţie de ce foarte mulţi tineri preferă să fie întreţinuţi decât să îşi caute un loc de muncă, este comoditatea şi faptul că nu sunt de acord cu disciplina şi respectarea unui şef care îi obligă să facă ceva anume. De asemenea, nu se bucură de atenţie din partea tinerilor nici proiectul „Califică-te pentru o şansă reală pe piaţa muncii", susţinut cu bani europeni, prin Fundaţia pentru Dezvoltarea Popoarelor (FDP), pentru că trebuie să înveţe o meserie utilă.

Când sunt solicitaţi să-şi aleagă meseria în care să se califice, tinerii preferă specializări legate de birou, precum operator calculatoare, decât meseriile de lăcătuş-întreţinere, sudor, strungar, brutar-patiser, ospătar, îngrijitor-hotelier aflate la loc de frunte pe lista căutărilor de către angajatori. Tinerii care învaţă aceste meserii îşi găsesc mai repede de lucru, „iar salariile nete sunt între 1.500-2.000 de lei după o activitate de şase luni", susţine Bianca Buzetto, director Servicii Ocupare în cadrul FDP.

Statul încearcă să-i ajute pe tineri să se angajeze „prin aplicarea măsurilor active derulate de ANOFM. În primele opt luni ale acestui an au fost angajate 48.726 persoane cu vârstă mai mică de 25 de ani, iar în anul 2014 şi-au găsit loc de muncă 77.053 persoane sub 25 de ani", informează oficialii ANOFM.

În cadrul programului „Garanţia pentru Tineri", care are ca obiectiv reducerea şomajului în rândul tinerilor între 16-24 de ani, statul îi ajută să se angajeze, să-şi continue educaţia, să intre în ucenicie ori să efectueze un stagiu. După încheierea parteneriatelor dintre agenţiile judeţene şi unităţile de învăţământ, 92.653 de elevi din anii terminali (41.183 în 2014 şi 47.470 în ianuarie-august 2015) au participat la acţiuni de formare profesională.

De asemenea, ANOFM vrea să-şi înfiinţeze o bază de date prin care să-i înregistreze şi pe tinerii care nu se află cuprinşi în educaţie şi nici încadraţi în muncă şi nici nu participă la programe de formare, în cadrul unui proiect finanţat din fondurile europene, în vederea de ai ajuta şi pe aceştia să-şi găsească de lucru.

Aşa cum am mai arătat, pentru a găsi mult mai uşor şi repede un loc de muncă, tinerii ar trebui să se îndrepte spre învăţarea meseriilor căutate şi oferite de firme.

Soluţia trebuie să vină şi din partea învăţământului, sens în care se bate pasul pe loc. Sistemul naţional de educaţie nu pregăteşte specialişti căutaţi pe piaţa muncii, muncitori în industriile confecţiilor textile, încălţămintei, serviciilor atât de diverse. Tinerii nu sunt atraşi să înveţe o meserie şi din cauza salariilor prea mici oferite de angajatori care, la rândul lor, reclamă cheltuielile foarte mari impuse de stat cu forţa de muncă, ce urcă până la peste 55% pentru fiecare salariat (angajat plus angajator).

În privinţa felului în care şi-a respectat guvernul, mai exact primul-ministru promisiunea făcută în campaniile electorale pentru parlamentare şi prezidenţialele din 2014, că se vor crea un milion de noi locuri de muncă, nu s-a întâmplat mare lucru. De fapt, tinerii, şi nu numai ei, au rămas cu promisiunile şi cu ajutorul de şomaj, câţi îl mai primesc.

Noi locuri de muncă dacă s-au înfiinţat vreo 200 de mii, şi acelea, în majoritate, sunt sezoniere, în domeniile turism-alimentaţie-publică-hoteluri, agricultură şi cam atât.

Guvernul a rămas doar cu promisiunile nerespectate, făcute în fiecare campanie electorală, în privinţa locurilor de muncă şi a majorării salariilor, mai ales pentru medici, profesori, bugetari în general, iar de salariaţii din sectorul privat a uitat complet, în schimb atât angajatorii cât şi salariaţii sunt taxaţi (cu noi impozite şi taxe majorate) diminuându-le serios câştigurile nete. Firmele private fiind obligate de guvern să plătească în plus, an de an, iar de la 1 ianuarie 2016 prin noul Cod Fiscal, tot felul de taxe şi impozite, de unde venituri pentru a crea locuri de muncă şi să majoreze şi salariile precum la bugetari, bani care sunt asiguraţi tot de către sectorul privat?!

 

Lasă un comentariu