În 2016, alt Parlament, cu aceIași oameni?! De la nea Mitică citire: „Oamenii cinstiți nu au ce căuta în Parlament!"

Oare, chiar așa o fi, nea Mitică? De Dragomir e vorba, fostul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF). Întrebat de către un reporter la ce concluzii a ajuns după două mandate de parlamentar, Dumitru Dragomir a răspuns fără nicio ezitare că: „Oamenii cinstiți nu au ce căuta în Parlament!" După un aforism vechi de când lumea, care spune că „De mortis nihil nisi bonum", Mitică i-a dat exemplu pe regretații Vadim și Păunescu - „guri mari, dar monumente de cultură" care nu erau pe placul majorității, tocmai pentru că erau dintre cei care spuneau lucrurilor pe nume în Parlament.

Chiar dacă aprecierea lui M.D. este discutabilă, un adevăr nu poate fi eludat: mulți parlamentari din ultimii 25 de ani au decredibilizat instituția, până la a o plasa în coada credibilității. Și asta nu doar pentru că „aleșii" au abuzat și profitat din plin, în perioada mandatelor, de unele privilegii votate - aproape, în unanimitate - pe bandă rulantă -, ci și pentru lăcomia majorității acestora. Când a fost vorba de privilegii, Opoziția și Puterea au ajuns ușor la un consens, nu s-au mai certat, precum în cazul votării unor legi de interes național. Sunt prea multe exemple, pentru a le mai repeta. Bașca, cheltuielile diverse. În mai, bunăoară, Camera Deputaților a plătit 582.100 de lei pentru deplasările aleșilor la Parlament și 60.340 de lei pentru deplasările în circumscripții. Tot în mai, conform datelor oficiale, cazarea deputaților a costat 1.236.800 de lei, transportul - 579.920 de lei, iar telefonia mobilă - 17.833 de lei. Nu lipsesc, lunar, banii pentru deplasările externe. Ce mai, democrația cu cheltuială se ține. Și ce, dacă… În aprilie, senatoarea Steliana Miron spunea că indemnizația nu-i ajunge nici pentru coafor! Asta o fi oare explicația pentru care - potrivit mediafax.ro, - cei peste 550 de parlamentari au datorii de peste 33 de milioane de euro? Să fim serioși…

Oricum, potrivit unor declarații publice, deputații și senatorii au vrut să sară de la o indemnizație netă de 5.000 de lei pe lună la 9.000 de lei. Ceea ce, conform unor calcule ale Ev.Z, majorarea are un impact bugetar de peste 25 de milioane de lei pe an, adică aproximativ 5,6 milioane de euro. Dar, ce contează, România reală este o… vacă bună de muls! Nu-i și aceasta o mostră de lăcomie?

Din păcate, nici votul uninominal - prin care actualii parlamentari au fost, în parte, aleși - n-a schimbat datele problemei. Și acum, ca și în trecut, parlamentarii (nu chiar toți, evident) se ghidează după principiul „o mână spală pe alta", iar în spatele voturilor se ascunde spiritul gregar al unei găști în care compromisurile și interesele de gașcă primează.

Cum să aibă credibilitate Parlamentul, câtă vreme, în probleme ce vizează privilegiile deputaților și senatorilor, se votează ca pe vremea Marii Adunări Naționale, Puterea și Opoziția votându-și, după caz, în unanimitate deplină pensii sau indemnizații speciale, fără cea mai mică remușcare și jenă față de cei care i-au ales, concedii în perioada campaniilor electorale etc., etc.?

Pe de altă parte, deși presa a semnalat, adeseori, cazuri de corupție în care au fost implicați parlamentari, ridicarea imunității vreunui lider politic (parlamentar) a devenit, practic, o luptă cu morile de vânt. Omul de rând se întreabă: dacă tot nu sunt vinovați - cum declară pe la televiziuni, ori în plenul Parlamentului - de ce se sustrag, profitând de imunitate, Justiției? Astfel stând lucrurile, mai poate avea alegătorul încredere într-un asemenea politician? Greu de crezut. Din câte ne amintim, după votul din turul al doilea al prezidențialelor de la 16 noiembrie 2014 - în urma căruia unii au suferit, se pare, o… lovitură de măciucă! - fostul președinte Traian Băsescu (el însuși protejat de o supraimunitate!) spunea că „parlamentarii au înțeles că nu ei sunt stăpânii legii, ci legea este stăpânul lor." Asta, după ce, din inițiativa președintelui ales Klaus Iohannis și a premierului Victor Ponta, Parlamentul a respins Legea Amnistiei și a răspuns pozitiv la cererile DNA privind arestarea și perchezițiile unor parlamentari.

Cât de mult „au înțeles parlamentarii că nu ei sunt stăpânii legii, ci legea este stăpânul lor" - cum declara Traian Băsescu, rămâne de văzut. Se pare că și Băsescu a ajuns acum la această concluzie!

Ce-i drept, dacă vrem să fim realiști, în unele cazuri (și până la un moment dat!), nici justiția nu a fost mai… brează, când e vorba de credibilitate. Ținut strâns la pieptul politic al mai-marilor zilei, actul de justiție a învățat să se muleze perfect pe „indicațiile prețioase" ale celor care nu concep ca un procuror-șef numit politic să nu răspundă „prezent" ori de câte ori situația o impune. Și, iată, cum dintr-un foc, două instituții fundamentale ale statului de drept - Parlamentul și Justiția - și-au terfelit, singure, imaginea în fața cetățenilor.

Ultimele evenimente - petrecute atât în Parlament, cât și în Justiție (acțiunile DNA, mai ales!) - ne arată, însă, că poate fi și altfel! Vom trăi și vom vedea… Până una-alta, ceva dreptate are și nea Mitică, atunci când spune (poate, s-o fi referit și la el!) că „oamenii cinstiți nu au ce căuta în Parlament!".

P.S. O întrebare: oare după alegerile din 2016, câți din actualii senatori și deputați se vor mai regăsi în noul Parlament?!

Lasă un comentariu