„In memoriam" Alexandru Chiorean alias Bătrâneanu

O zi deosebită, aici la Balda, unde în marea ogradă a satului am venit cu toții să ne sărbătorim eroul nostru, martirul neamului transilvan. Sunt mândru că sunt băldean și că în acest sat s-a născut un asemenea erou.

Eroii nu au morminte, ei sunt în inima și sufletul nostru, de unde oricând îi aducem în prezent. Iată cum îl putem caracteriza pe marele nostru erou, Alexandru Bătrâneanu: fire aprigă și receptivă, consecvent principiilor pentru care lupta, cuvântul său dârz și răspicat, când explica țărănimii semnificația evenimentelor, îndemnând-i la răscoală pentru a-și dobândi libertatea națională.

Născut în satul Balda, în anul 1918, fiind fiul cel mare al țăranului înstărit Chiorean Teodor, cantor al bisericii din sat, care i-a călăuzit pașii spre învățătură, dorind ca fiul său să devină preot. Frecventează cursurile școlii primare din Sărmașu, apoi cursurile secundare de filosofie și drept ale Liceului academic din Cluj, unde i s-a schimbat numele de către un coleg din Frata în Bătrâneanu (spune Barițiu). Începând din toamnă anului 1839 frecventează cursurile Seminarului Teologic din Blaj, avându-i ca profesori pe Barițiu, Grigore Moldovan, Ioan Rusu, Iosif Pop. Curând, fiind martor al frământărilor intelectualității române din Transilvania, el se va alătura ideilor inovatoare și democratice ale lui Simion Bărnuțiu, care nu putea fi de acord cu concepțiile conservatoare ale bisericii. În urma scandalului care ia amploare în primăvara anului 1843, Bătrâneanu împreună cu alți 20 de elevi sunt eliminați din seminar. S-a numărat printre organizatorii adunării de la Blaj din 3-15 mai, când a fost ales membru al Comitetului Permanent de la Sibiu, format din 25 de membri, alături de Andrei Șaguna, președinte, și Simion Bărnuțiu, vicepreședinte. La adunarea de la Blaj din 3-15 sept 1848 i s-a încredințat conducerea Prefecturii Câmpiei, care cuprindea peste 100 de sate, și începe o campanie intensivă de a împărți poporului proclamații contrare legii, motiv pentru care autoritățile îl pun sub urmărire.

La Frata, la 5 octombrie 1848, în fața a sute de țărani înarmați, observând că unii țărani se codeau de teama represiunilor autorităților, îi încuraja „Nu vă temeți dacă funcționarul județean vrea să vă împiedice, răsculați-vă! Nu vă lăsați, până la ultima picătură de sânge! O sută douăzeci de sate stau pentru apărarea voastră".

La 11 octombrie 1848, la Bărai, când Bătrâneanu, Simonis și Turcu se aflau în mijlocul unei mari adunări populare, și-a făcut apariția un detașament maghiar înarmat, compus din 200 de pedestrași și 50 de husari pentru a reprima acțiunile revoluționare ale țăranilor. Atunci au fost uciși 23 de țărani, iar Bătrâneanu, Simonis și alți doi „agitatori" au fost duși la închisoarea din Cluj, huiduiți și maltratați de maghiarii clujeni. Timp de 3 zile, de miercuri până vineri, au fost legați de 2 stâlpi din curtea sediului Comitetului. Un „tribunal de sânge", condus de comitele suprem Matskai Pal, a decis să fie condamnați la moarte prin spânzurare.

În ziua de 15 octombrie 1848, Bătrâneanu și Simonis au fost spânzurați pe câmpia de la Someșeni. Se împlineau 5 luni de la Marea Adunare de la Blaj, la pregătirea căreia lucraseră și ei. Ultimele cuvinte ale lui Bătrâneanu au fost „Mor bucuros pentru națiune!, Să trăiască națiunea română!, Să trăiască românul și să piară ungurul!".

„Acești inteligenți români" - scria Papiu Ilarian - au fost cele dintâi jertfe încă dinainte de revoluție, până când românii nu atinseră nici părul vreunui ungur".

 

Bătrâne înțelept, tu ai luptat

Ca dreptul nostru, al celor mulți

Să fie aidoma cu al acelora

Ce ne-au îngenuncheat cam mult

 

N-ai căutat să ai nici bogății, nici nume

De dragul alor tăi, te-ai despărțit de lume.

Pe valea cea întinsă, ai predicat cu spor

Tu ai primit martirizarea cu mult dor.

 

Ai fost ținut în lanțuri, bătut, înfometat

De cei fără de lege ai fost executat.

Istorii scrise și azi stau mărturie

Că ți-ai păstrat credința în crunta agonie.

 

Luptând până la moarte, pentru dreptatea lor

Ți-ai împletit destinul cu lacrimile lor.

Acum ei sunt acasă, își amintesc de tine,

Acolo unde-i pace și glorie și bine.

 

Mă-nchin la bustul tău, așa

Trei lacrimi las la umbra ta.

Eu n-am uitat cum ai căzut

Îți las piosul meu salut,

În glastră…o floricea.

Lasă un comentariu