Fapt divers și … nu prea EVREII DIN MOLDOVA NU AU FOST DEPORTAȚI ÎN TRANSNISTRIA!

Zilele trecute, la Radio Național și la unele posturi de televiziune, din emisiunile dedicate Holocaustului, am reținut comentariile unor așa-ziși analiști sau istorici, abonați la astfel de dezbateri. Unul dintre ei spunea: „Evreii din Moldova și Bucovina au fost deportați în Transnistria".

Să ne amintim anii 1940 - 1945. Armata României și Wehrmachtul Germaniei duceau lupte grele în Basarabia și Bucovina, între râurile Prut și Nistru și litoralul Mării Negre. După eliberarea Basarabiei, frontul a trecut între Nistu și Bug, în Transnistria. Când au fost ocupate Odessa și Crimeea, zona a fost administrată de România, având un guvernator (pe Alexianu, al patrulea împușcat la Jilava, în procesul Antonescu). Au fost câteva deportări de țigani și îmi amintesc cum jeleau că „i-a dus Antonescu la Bug", dar urmașii lor de azi nu spun și de ce au fost duși acolo. Cam ce făceau țiganii prin țara aflată în stare de război? Pentru că erau corturari, își duceau viața din furturi și crime abominabile. Chiar și în Transnistria, populația civilă rusă s-a plâns de faptele țiganilor.

Revenind la comentatorul amintit, acesta a spus un mare neadevăr, și anume că „evreii din Moldova și Bucovina au fost deportați în Transnistria".

Am copilărit și am fost școlit la Piatra Neamț, în cel mai mare cartier - Precista. În anii aceia, evreii locali și cei care se refugiaseră din Ardeal, din zona cedată lui Horthy, erau foarte mulți, poate numărul lor chiar întrecându-l pe cel al românilor. Ei munceau în toate meseriile, copiii le erau botezați în credința lor, de către acei rabini inteligenți, cu pălării negre și cu perciuni mari. Aveau sărbătorile lor, sinagogile lor, vreo cinci-șase, în orașul nostru. Copiii lor învățau alături de noi, am și acum foști colegi, ajunși la vârste înaintate, care pot să confirme că din Piatra Neamț nu a fost deportat niciun evreu în Transnistria.

Au existat, totuși, niște perioade, când bărbați evrei au stat închiși în sinagogi, cu stea galbenă la mânecă, și erau scoși la muncă pe străzi. Avea ceva cu ei poliția legionară, pentru incidentele legate de tragerea în trenurile militare, că s-au făcut sabotaje, că au luminat noaptea cu lanterna, pentru a putea bombarda aviația rușilor. Au fost acuzați unii de spionaj, cei vinovați au fost judecați și condamnați de Curtea Marțială a României sau de tribunalele militare. Evreii îi acuzau pe cei cu asemenea fapte, considerând că aceștia sunt evrei bulversanți, strecurați în România după tratatul Ribbentrop - Molotov.

Trebuie să mai amintesc că, în Moldova, trăiau și lipoveni, având biserica lor, italieni și armeni. Numărul evreilor s-a micșorat când li s-a permis să plece în Palestina, pe mulți dolari, prin JONT (o organizație a lor din străinătate). Atunci am văzut cum motonava „Transilvania" a executat două voiajuri din portul Constanța în Mediterana, punțile lor fiind arhipline cu evrei care plecau spre țara sfântă, Palestina. Plângeau și ne făceau cu mâna, celor care asistam la plecarea lor, în sunetul sinistru al sirenei. Îmi amintesc că a mai fost un transport de evrei cu un vas bulgăresc numit „Sabla", care a avut un sfârșit tragic, în apropierea coastelor Palestinei.

Mai menționez faptul că, în 1944, când frontul a cedat, iar trupele sovietice se apropiau de Piatra Neamț pe căile de comunicație dinspre Iași, evreii din oraș au ieșit în calea avangardei cu steaguri, alături de toți lipovenii ruși (care aveau steaguri bisericești, prapure și icoane), și i-au cerut generalului rus să nu distrugă orașul, pentru că ei trăiesc aici pravoslavnici ai culturii ruse din strămoși. Evreii i-au prezentat acte ale orașului, așa că nu s-a tras niciun foc de armă, orașul suferind doar din cauza retragerii germanilor, care au dinamitat clădirea „Telefoanelor" și o terasă de restaurant.

În concluzie, îl întreb pe analistul de la televizor: „Ce știință de carte și, mai ales, de istorie ai, încât acuzi guvernul și pe generalul Antonescu că au deportat evreii din Moldova în Transnistria?

P.S. Rog să fiu scuzat dacă am încălcat actul normativ 217, care nu ne permite să vorbim despre istoria noastră, cu bune și rele. Oamenii în vârstă încă o cunosc!

Lasă un comentariu