PENTRU S.R.I. NU EXISTĂ LEGE? (IV) - Cine compromite imaginea S.R.I.! (II)

„S.R.I. este învestit cu atâta încredere încât nimeni nu ştie cu ce se ocupă exact (…) Te uiţi la George Maior, Eduard Hellvig … şi înţelegi: informaţie, prostie, incompetenţa competentă atingând perfecţiunea" (Mihai Radu, revista Caţavencii).

„Cred că societatea civilă ar trebui să se întrebe dacă este normal ca o putere ocultă să influenţeze activitatea instituţiilor democratice ale Statului Român, dacă un om care ştie exact bubele din capul fiecărui parlamentar şi politician este normal să influenţeze activitatea Justiţiei" (deputat E. Udrea).

Florian Coldea, actualul director adjunct al S.R.I., este nepotul colonelului de Securitate D. Gheorghe, comandantul U.S.L.A. în revoluţia din '89. Este deci om al „sistemului". Ascensiunea lui s-a datorat amiciţiei pe care a avut-o cu primarul G. Falcă, de la Arad, cu care a şi fost coleg la Politehnică timp de doi ani, după care s-a înscris la cursuri de psihologie. Atât prin prisma precarităţii studiilor efectuate, cât şi a evidenţierii în ierarhia S.R.I. datorită relaţiei privilegiate dintre Falcă şi preşedintele Băsescu, F. Coldea este descris de senatorul V. Marian ca fiind nu numai „o persoană lipsită de orizont intelectual (vezi eşecurile de la Institutul Politehnic din Timişoara şi de la Academia Naţională de Informaţii)", dar şi, în conformitate cu surse din S.R.I., „capabil şi să îngroape orice şi pe oricine"! Şi asupra acestui personaj, considerat de unii ca adevăratul şef al S.R.I., planează acuzaţii de o gravitate excepţională, în ce priveşte subminarea de neimaginat a ordinii de drept din România. „Siguranţa" lui în acest demers şocant nu a fost însă posibilă numai datorită „protectorului" său Băsescu, pe care se pare că l-a şi trădat în cazurile „delicate" ale arestării fratelui Mircea şi ale filării „pupilei" E. Udrea, ci şi în efortul său de a veni în întâmpinarea intereselor străine în ascensiunea la Cotroceni a noului „stăpân" Iohannis: „nu este exclus nici ca generalul Coldea să fi răspuns unor comenzi externe în acest sens" (susţine senatorul V. Marian)! Desigur, prin protecţia sa externă ar fi mai logic de înţeles cum de şi-a permis acest om să implice S.R.I.-ul în scandaluri publice de o grozăvie nemaiîntâlnită, care au provocat în ţară o psihoză generală de indignare, neîncredere, frustrare şi, prin extensie, nelinişte la adresa stabilităţii naţionale! Cei doi mari acuzatori ai săi, prin ale căror dezvăluiri ajungem la concluzia că de fapt S.R.I. este responsabil de tot ceea ce se întâmplă în România şi că se joacă în esenţă cu „destinele" cetăţenilor indiferent de funcţia lor, sunt în special parlamentarii E. Udrea şi V. Marian.

Sunt convins, inclusiv în cazul antipaticei E. Udrea, că aceasta ştie prea bine ce spune, mai ales că şi-a pus „pielea la bătaie" în faţa unui adversar care o poate destul de uşor reduce la tăcere, ca una ce ştie cu siguranţă cum se fac şi se desfac alianţe politice şi dosare de cercetare penală, cum se mutilează partide, cum se arestează adversari, cum se trimit controalele A.N.A.F etc. În sfârşit, este cum nu se poate mai trist să aflăm de la cei doi cum, după aproape trei decenii de trâmbiţare a ideii că trăim într-un „stat de drept", deţinătorii celor mai importante funcţii în Statul Român sunt în fapt nişte persoane manevrabile, influenţabile, şantajabile, controlabile de către S.R.I. (recte F. Coldea)!

Aşadar, mai întâi, aflăm de la E. Udrea că, în problema desemnării primului om în stat, preşedintele, F. Coldea a folosit Justiţia în campania electorală pentru victoria masonului Iohannis, după ce s-a enervat că, înainte de al doilea tur de scrutin, contracandidatul Ponta i-a ameninţat pe şefii S.R.I. cu demiterea în caz că va fi ales preşedinte. Cu siguranţă că prim-ministrului Ponta nu îi era străin, ca unul ce ne spunea mai deunăzi că se consideră victimă a demersurilor S.R.I. în favoarea suspendării sale, nici faptul că S.R.I. se implicase anterior (cum afirmă C. Antonescu) în dezmembrarea U.S.L.! Ce înseamnă asta? Înseamnă că S.R.I. a deturnat (trădat) voinţa electoratului, care a votat covârşitor cu U.S.L. tocmai ca să ne putem elibera de sub jaful şi batjocura regimului Băsescu, sprijinindu-l pe Iohannis într-o campanie prezidenţială în urma căreia acesta urmăreşte să îi readucă la putere pe băsiştii travestiţi în liberali. Mai departe, E. Udrea demască marea păcăleală din spatele vorbăriei deşarte despre democraţie, spunându-ne că adjunctul S.R.I. a cerut bani de la soţul său pentru finanţarea unui post TV, a unui sondaj de opinie şi, nu în ultimul rând, că a făcut presiuni asupra DIICOT!

Celălalt acuzator al S.R.I. sub „mandatul" lui F. Coldea, senatorul V. Marian, ne spune nu numai că o parte a cadrelor serviciilor secrete sunt implicate în operaţiuni de contrabandă („mai există şi astfel de cazuri"), ci şi în incredibile acţiuni de poliţie politică: „în activitatea de poliţie politică a fost confirmat de adnotările sale în scop de şantaj în cazul a trei judecători de la Curtea Constituţională, care au avizat favorabil cererea de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, precum şi de ofiţeri S.R.I. care mi-au relatat că acesta a emis un ordin ilegal privind monitorizarea tuturor politicienilor importanţi (membri ai Guvernului, parlamentari, primari, preşedinţi de Consilii Judeţene")! Un alt indiciu pe baza căruia Presa consideră că S.R.I. - ul a scăpat de sub orice control constituţional, inclusiv al Parlamentului, care îl are în subordine, este faptul că în urma unora dintre dezvăluirile de mai sus, când F. Coldea a fost invitat să dea explicaţii a refuzat să se prezinte în faţa membrilor Comisiei parlamentare de control a S.R.I. sub pretextul că „nu are timp" şi l-a chemat pe preşedintele G. Pop să vină acesta la sediul S.R.I.!

Desigur că, puşi în faţa acestor anomalii, se deduce uşor că S.R.I. reactivează, ba chiar întrece uneori, metodele de diversiune, constrângere şi dictatură ale fostei Securităţi! Ar fi deci cazul ca, pentru restabilirea onoarei S.R.I. şi a încrederii românilor, chiar dacă într-un mod cu totul nejustificat preşedintele Iohannis a lăudat recent S.R.I. că nu s-a implicat şi nu se implică în jocurile politice interne (!?), F. Codlea să îşi dea demisia şi să lase locul unui profesionist incontestabil. Sau, cum sugerează fostul europarlamentar C.V. Tudor, S.R.I. să fie dizolvat şi reconceput: „Acum, Securitatea controlează Preşedinţia, Parlamentul, Guvernul. S.R.I. ar trebui desfiinţat şi reînfiinţat". Faptele o cer!

Eduard Hellvig, actualul director al S.R.I., a fost numit în funcţie la propunerea preşedintelui mason Iohannis. Acuzat de A.N.I. că şi el ar fi incompatibil, acest alogen şi-a început cariera cu un autodenunţ în ce priveşte încălcarea regulamentului de ordine interioară a S.R.I., spunând că l-a vizitat pe G.C. Maior la sediul instituţiei. Faptul că este un politruc destul de şters al liberalilor, potrivit ca „nuca în perete" la S.R.I., o dovedeşte şi incompetenţa cu care, nu cu multă vreme în urmă, l-a încredinţat pe J.B. Coney (şeful F.B.I.) că S.R.I. este, pe componenta cibernetică, „autoritate naţională"! Că nu este deloc aşa, practic, ne-a spus-o Curtea Constituţională în motivaţia pe care a dat-o la respingerea Legii Securităţii Cibernetice. Cu alte cuvinte, pe care E. Hellvig se pare că nu le înţelege, S.R.I. este în afara legii pe această temă! La fel stă situaţia la S.R.I. şi în cazul interceptărilor telefonice, căci respingerea de către Curtea Constituţională a controlului cibernetic se constituie într-un „precedent tardiv", ceea ce înseamnă că ilegalitatea uneia presupune şi ilegalitatea celeilalte! În acest context, S.R.I. ar fi pus într-o situaţie cel puţin stânjenitoare dacă, la C.E.D.O., unii condamnaţi din „campania de arestări" ar reclama că, fiind întemniţaţi prin interceptări telefonice furnizate de S.R.I., o parte din probele incriminatoare din dosarele lor au fost deci obţinute ilegal conform Codului de Procedură Penală, art.102 („probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal")! Unii ca aceştia ar trebui să fie puşi imediat în libertate, cu obligaţia ca statul român să le plătească din banii noştri daune considerabile. Atunci, desigur, E. Hellvig nu ar mai avea tendinţe să treacă peste evidenţe de procedură constituţională, cum a făcut predecesorul său, G. C. Maior, care a devenit ridicol în perseverenţa de a-şi imagina că va combate „terorismul" prin legalizarea controlului cartelelor telefonice şi al Internetului, sperând că aşa va fi pe placul serviciilor secrete Mossad (Israel), C.I.A. (S.U.A.), F.S.B. (Rusia) etc…

 

Lasă un comentariu