JERTFELNICE TRIBUN

Distribuie pe:

Plini de nevrednicie stăm astăzi la piciorele tale mărite tribun, pentru că nici unul din noi nu ne putem ridica încă la înălţimea conştiinţei tale, la jertfelnicul tău spirit de sacrificiu, la iubirea şi durerea ta faţă de suferinţele poporului acesta bun, cinstit şi răbdător care, mereu şi mereu,

a purtat din veac în veac pe grumazul său jugul umilitor şi înrobitor al tuturor suferinţelor pricinuite de mai marii vremilor de-atunci. Iar când n-a mai putut răbda batjocura, împilarea şi nedreptatea, când a avut în fruntea lui un om vrednic a-şi da până şi viaţa pentru dreptate, adevăr şi libertate, nimicul acesta aflător mereu, în bătaia tuturor răutăţilor lumii lui s-a răzvrătit, s-a sculat până la unul, punându-şi soarta şi norocul în mâna lui Dumnezeu, şi a pornit la luptă. Iar tu mărite Bătrânene, tu, împreună cu Simonis şi cu Constantin Românu Vivu aţi avut cinstea şi onoarea de a vă fi aflat atunci aici, între Mureş şi Târnave, şi într-o clipă luminoasă de istorie aţi hotărât soarta vremurilor de atunci, precum şi a acelora care vor veni.

Cine dintre noi ar mai putea fi astăzi în stare de atâta dragoste de neam şi ţară, de eroism şi sacrificiu suprem pentru a face un pic de bine acestui popor învrednicit şi răbdător care stă şi acum în furtuna vremilor ce îi sunt şi i-au fost mereu potrivnice.

Puţini şi tot mai răriţi în vreme sunt cei care pot fi pilde de urmat, cei care prin exemplul lor pot înfiora

şi înflăcăra nădejdea noastră amorţită şi secătuită de atâtea smerelnice rugăminţi la ceruri. Tocmai de aceia am venit azi la tine, tu cel făcător de istorie adevărată, să îţi mulţumim mărite pentru curajul tău însufleţitor, care a ridicat într-o vreme aspră şi viforoasă virtutea poporului tău la admiraţia lumii, arătându-i că se poate, că mai există bărbăţie, că strămoşeasca şi nobila lui viţă nu s-a uscat, că ea va înmuguri ori de câte ori vremea şi vremurile o vor cere, că noi suntem aici sămânţa lumii şi speranţa ei, că Părintele Îndurărilor nu a uitat de noi şi că prin oameni ca tine mărite Bătrânene, ni se va aprinde mereu flacăra nădejdilor noaste spre acele timpuri pe care le merităm.

Iar pe tine iubitule tribun te vom pune mereu să ne fii troiţă veghetore pe drumul vieţii şi al istoriei noastre, pentru ca să luăm de la tine lumina îndreptătoare a faptelor şi gândurilor şi s-o punem în candele sufletului fiecăruia pentru a ne lumina urcătoarea noastră cale.

Fie ca măcar aşa lăcrimatul nostru gând să te ducă din veac în veac în nemurire, pe tine jertfelnice tribun, tu care ai fost cândva o frumoasă şi bărbătoasă clipă de istorie adevărată, neuitând că aici,

în pătimitul nostru Ardeal, e mereu nevoie ca spiritul Iancului şi al vrednicilor săi tribuni să

nu adoarmă şi că doar aşa, crescând, trăind şi murind în umbra lor să nu lăsăm să se stârpească dragostea de neam şi ţară, singura dintre virtuţile ome-neşti care va însfinţii de-apururi icona Maicii Românii.

Iar celor de astăzi cărora Domnul le-a dat gândul cel bun şi înălţător de a ne reaminti nouă, dar mai ales copiilor, vrednicia şi faptele acestor minunaţi bărbaţi, tot Domnul să îi răsplătească cum o crede El de cuvinţă, ţinându-i în sănătate şi putere încă mulţi şi fericiţi ani.

Vouă, urmaşii urmaşilor celor de-atunci, prezenţi astăzi aici, această măreaţă clipă să

vă-nfioreze, amintindu-vă că păşiţi zilnic pe înstelata lor urmă şi că, fiecare dintre domniile voastre mai păstrează încă în umbra unui tainic gând, toată speranţa şi nădejdea celor de-atunci.

(Alocuţiune rostită la comemorarea tribunilor lui Avram Iancu, Bătrâneanu şi Simonis, manifestare desfăşurată în localitatea Balda la 15.10.2015)

 

 

Lasă un comentariu