Fântâna din curtea casei şi apa noastră de fiecare zi

În 21 decembrie 1991, Consiliul Comunităţii Europene a emis Directiva Nitraţi, un document cu impact profund şi extrem de pozitiv asupra modului cum sunt gospodărite sursele de apă potabilă şi asupra modalităţii cum se practică agricultura în spaţiul european. Directiva porneşte de la premisa că nitraţii de origine agricolă sunt cauza principală a poluării care provine din surse difuze şi afectează apele comunităţii. În România, intoxicarea cu nitraţi este o realitate problematică. Concentraţiile crescute de nitraţi/nitriţi din compoziţia solului şi a apei potabile au provocat numeroase intoxicaţii, chiar şi decese, în majoritatea cazurilor la sugari. În municipiul Târgu-Mureş, primăria a afişat avertismente lângă cele 6 izvoare din cartiere, privind recomandările de folosire a apei potabile în hrana sugarilor. Aceste avertismente trebuie să fie respectate fiindcă se bazează pe analize de laborator despre concentraţiile de nitraţi/nitriţi. Dacă în municipiul Târgu-Mureş şi în oraşele din judeţ alimentate cu apă potabilă de la reţea, situaţia este sub control, cu totul alta este realitatea în mediul rural unde cea mai importantă sursă de intoxicare cu nitraţi/nitriţi o reprezintă apa din fântâni, acolo concentraţia depăşeşte cu mult limita admisă pentru apa potabilă. În majoritatea satelor din judeţ, apa din fântână este poluată cu substanţa provenită din dejecţiile de animale, gunoiul de grajd depozitat direct pe sol şi latrinele ne impermeabi-lizate din curtea caselor. Convenţia pentru Drepturile Copilului prevede obligaţia statelor semnatare de a combate bolile, inclusiv prin asigurarea unei aprovizionări cu apă potabilă. Cu toate acestea poluarea cu nitriţi reprezintă o problemă de sănătate publică, mai ales că extrem de rar se ridică şi se trimit la laborator probe din apa fântânilor de lângă casă. Dacă în oraşe sursele de apă de folosinţă publică - fântâni şi izvoare - sunt monitorizate de către DSP, conform legislaţiei în vigoare, cel puţin o dată pe an, pentru verificarea conformării la parametri ce atestă calitatea microbiologică a apei, dar şi calitatea chimică - inclusiv cel cu referire la nitraţi, monitorizarea calităţii apei din fântânile individuale, de folosinţă familială, nu intră în atribuţia DSP, verificarea se face contracost numai la solicitarea proprietarului. În mediul rural, majoritatea fântânilor sunt poluate cu substanţe chimice infiltrare în pânza freatică din grajdurile sau fermele oamenilor, cele mai multe grajduri neavând podea impermeabilă, iar fosele septice să aibă pereţi betonaţi şi impermeabili. Gunoiul de grajd nu trebuie depozitat în locuri neamenajate, în curţi, pe câmp sau pe malul apelor, ci în locuri special amenajate. La nivel de comună, este necesară implementarea unui program de management al deşeurilor şi gunoiului de grajd.

Legislaţia europeană în vigoare prevede un conţinut admis de nitraţi în apă de 50 mg/litru, iar apele îmbuteliate pe piaţa autohtonă ajung să aibă în compoziţie şi 22 mg/l de nitraţi. În fiecare judeţ activează câte o Agenţie de Protecţie a Mediului (APM) şi un Comisariat Judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu (GNM). Aceste unităţi au atribuţii de inspectare şi control în conformitate cu legea protecţiei mediului şi reglementările de organizare şi funcţionare în vigoare. Amintim şi faptul că supravegherea calităţii apelor în România a fost iniţiată din anul 1954, dar a ajuns să fie efectuată sistematic din 1965. Cetăţenii sunt avertizaţi să nu amplaseze platforme de gunoi lângă fântâni sau în incintele gospodăreşti. Gunoiul proaspăt nu este recomandat să se aplice pe teren acoperit cu zăpadă, pentru că, în cazul topirii zăpezilor şi al ploilor, dejecţiile şi nitraţii ajung în apă. Importantă este prevenirea fenomenelor de poluare, mai ales acolo unde se cresc bovine sau porcine în gospodăriile populaţiei.

Având în vedere faptul că apa curată este vitală pentru sănătatea oamenilor şi pentru ecosistemele naturale, ziarul „Cuvântul liber" - cel mai citit ziar din judeţ, semnalează necesitatea protejării calităţii apelor, şi, întrucât concentraţiile de azot în cantităţi mari sunt dăunătoare pentru oameni şi natură, se impune conştientizarea cetăţenilor de a trimite probe de apă la laborator pentru analize, mai ales că numărul bolnavilor cu diverse boli digestive este în creştere.

Mai există un aspect pe care dorim să-l semnalăm, cel legat de protecţia apelor de suprafaţă şi apei freatice prin plantarea de perdele forestiere de protecţie pe terenurile degradate, acţiune care a demarat şi în judeţul Mureş prin implicarea primărilor din Râciu, Vânători, Suplac, Tăureni, Bahnea, unde s-au plantat bariere de vegetaţie prin perdele de protecţie şi fâşii tampon riverane pe terenurile comunale în pantă, cu scopul combaterii eroziunii solului şi al protecţiei apelor împotriva poluării cu nitraţi. Nu trebuie neglijată nici sensibilizarea populaţiei, prin mass-media, despre pericolul poluării apei, acţiuni educative în şcoli, biserici, chiar şi prin dezbateri publice la căminele culturale din mediul rural.

 

Lasă un comentariu