ECOU LA „PETIŢIA SPERANŢEI", SEMNATĂ DE CRISTURENI (Grindeni)

Distribuie pe:

La mai mult de o lună de la semnarea „petiţiei speranţei" de către cristureni (locuitorii satului Grindeni), cu ocazia întâlnirii fiilor de pretutindeni ai satului, de la începutul lunii septembrie 2015, constatăm că vâlva s-a produs.

Cristurenii i se adresau prefectului de Mureş şi preşedintelui Consiliului Judeţean Mureş cu rugămintea ca două dintre elementele civilizaţiei contemporane să ajungă şi la ei: drumuri de acces spre sat şi prin sat, modernizate, şi apă curentă la robinetele instalate în casa fiecăruia.

Între timp, s-a auzit că petiţia noastră ar fi fost primită cu rezerve şi surâs dojenitor la instituţiile cărora ne-am adresat. Să înţelegem oare că vom fi trataţi pe măsura acestui semnal?!

Stimaţi domni ce astăzi vă aflaţi la conducerea instituţiilor administrative ale judeţului Mureş, vă rugăm sa fiţi convinşi că noi, locuitorii Grindeniului, merităm de multă vreme să nu ne mai confruntăm cu asemenea probleme, a căror rezolvare a fost amânată din patru în patru ani (de către cine şi de ce?).

Suntem siguri că argumentele noastre le veţi privi cu înţelegerea şi luciditatea necesare, numai atunci când vă veţi debarasa, cel puţin pentru o clipă, de „haina de politician".

Prin petiţia noastră, doream să le reamintim celor care nu ştiau că localitatea Grindeni nu a apărut peste noapte. Această aşezare umană este semnalată sub denumirea de Cristur (Kereztur) încă din anul 1289. Din 1332, Cristurul este menţionat ca „localitate independentă" cu conducere proprie, biserici proprii, având în componenţa sa în jur de 400 de fumuri (case), cu o populaţie posibilă de 1.600 de suflete. Astăzi Grindeniul mai numără abia 600 de vieţi. Între 1910-2000, numărul elevilor care frecventau anual şcoala satului nu a scăzut sub 130, în anumiţi ani ajungând chiar la 200. În anul şcolar ce tocmai a trecut, numărul lor a ajuns la numai 18.

De-a lungul îndelungatei existenţe (726 de ani), Grindeniul (Cristurul) s-a situat, geografic vorbind, la periferia zonei administrative din care făcea parte: între 1289 - 1940, în majoritatea timpului, a fost în administraţia Comitatului (judeţului) Turda; între 1941 -1950, în administraţia judeţului Cluj; între1950-1952, în administraţia judeţului Mureş; între 1952-1960, în administraţia regiunii Cluj; din 1960, se află în administraţia teritorială, cu sediul la Târgu-Mureş.

Însă, niciodată, satul nostru nu a fost dat uitării la fel ca în zilele noastre, doar din patru în patru ani (electorali). Nu se ştie (sau nu se doreşte a se şti) de aportul ţăranului, muncitorului sau intelectualului născut, educat şi promovat de pe vatra satului nostru?

Amintim că în unităţile de învăţământ din Ardeal, şi nu numai, au activat şi activează educatoare, învăţători, profesori în învăţământul general şi mediu, profesori universitari şi cadre de conducere la institutele de învăţământ superior din Cluj-Napoca şi Bucureşti. De asemenea, din satul nostru, s-au pregătit şi afirmat specialişti în domeniul economic, juridic, medical, administrativ, ca slujitori ai bisericii etc. Este şi acesta încă un argument de luat în seamă de dumneavoastră, cei care decideţi politica de dezvoltare rurală a judeţului Mureş.

Oare îşi doreşte cineva ca localitatea Grindeni să intre în lichidare? Doreşte vreo forţă ocultă ca satul nostru să rămână mereu în acea zonă de existenţă, numită de actualul preşedinte al ţării de ruşine naţională?

Dezbrăcaţi-vă pentru o zi de haina politică şi gândiţi-vă cu înţelepciune şi la doleanţele îndreptăţite ale acestui sat mărginaş de judeţ.

La adunarea noastră, câteva persoane cu o vârstă respectabilă (octo şi nanogenari) păstrau încă speranţa că vor putea prinde ziua în care să poată merge la Luduş pe drumul asfaltat şi că nu vor mai colinda drumurile satului pentru o găletuţă de apă.

Cristurenii au suficiente argumente pentru a fi luaţi în seamă şi trataţi cu demnitate. Ei aşteaptă să li se spună deschis de ce sunt lăsăţi întodeauna la coada listei de rezolvare a problemelor, poziţie de pe care nu ajungem niciodată la rând.

Aşteptăm cu încredere răspunsul forurilor administrative cărora ne-am adresat, răspuns care rugăm să fie făcut cunoscut prin paginile ziarului „Cuvântul liber", unde îl vor putea citi şi oamenii din sat. Astfel, vor putea lua act şi aprecia, în cunoştinţă de cauză, de ce satul lor se află în starea actuală şi când şi în ce condiţii le va putea surâde şi lor o situaţie favorabilă.

În speranţa că soarele poate răsări de la Târgu-Mureş şi pentru cristureni, vă mulţumim!

Lasă un comentariu