În pridvorul veșniciei lui Dumnezeu

De multe ori, oamenii stau la Sfânta Slujbă a Liturghiei cu neatenţie, neştiind ce se întâmplă de fapt. E şi normal. Fiind păcătoşi, ochii lor sunt întunecaţi şi nu pot vedea pe Sfinţii Îngeri slujind cu preoţii şi pe Hristos jertfindu-se la fiecare Sfântă Liturghie. Cele ce urmează au fost extrase dintr-o carte numită Explicarea Dumnezeieştii Liturghii, a Pr. Stefanos Anagnostopoulos, apărută la Editura Bizantină în anul 2005.

„Se spune că un episcop, călătorind prin eparhia lui, a ajuns sâmbătă seara într-un sat. Era prima dată când trecea pe acolo. Primarul satului l-a „omenit" şi, la puţin timp, episcopul a cerut să-l vadă pe preot.

- Este la câmp, i-a spus primarul, nu s-a întors încă. După un timp, s-a arătat şi preotul, îmbrăcat în haine de muncă, nu prea frumoase la înfăţişare. Episcopul n-a fost mulţumit, căci ţinea mult ca preoţii să fie îngrijiţi.

A doua zi era duminică şi preotul s-a pregătit pentru Sfânta Liturghie. Episcopul, care asista, l-a urmărit la început din scaunul arhieresc, apoi din Sfântul Altar. „Cu siguranţă, trebuie să găsesc ceva greşeli la ţărănoiul acesta de preot". Lucru minunat însă, din momentul în care a rostit „Binecuvântată este Împărăţia", şi până la sfârşit, pe preot l-a acoperit o lumină cerească, care-l încălzea şi-l lumina în întregime, fără să-l ardă!

După ce a împărţit anafura creştinilor satului, preotul a intrat în Sfântul Altar. Episcopul s-a apropiat de el, a căzut în genunchi şi i-a cerut iertare, pentru că-l judecase şi l-a rugat să-l binecuvânteze.

Preotul acela simplu, a rămas uluit şi i-a zis:

- Cum, este cu putinţă ca cel mai mare să fie binecuvântat de cel mic? Binecuvintează-mă, tu, Părinte Episcop!

- Nu pot să binecuvintez pe cel care, atunci când slujeşte, stă întru lumina dumnezeiască necreată. Cel mai slab se binecuvintează de cel mai tare, i-a răspuns episcopul.

Atunci preotul a întrebat:

- Există, oare, Presfinţite Părinte, episcop sau preot, care slujeşte Sfânta Liturghie şi să nu fie înconjurat de lumina cerească?

Aceasta era mirarea acelui părinte simplu! Şi ce să răspundă episcopul acelui preot, care privea într-un mod firesc lucrurile mai presus de fire?! De aceea, s-a minunat de curăţia, de smerenia şi sfinţenia acelui preot de sat şi a plecat de acolo folosit şi mult învăţat".

Lasă un comentariu