Preotul - educator istoric pentru comunitatea parohială

Fiecare preot, în cadrul misiunii sale pastorale, este chemat să cunoască, să facă cunoscut şi să valorifice trecutul neamului românesc, în rândul credincioşilor Bisericii. În fiecare localitate a ţării se află dovezi despre acest trecut, s-a scris despre evenimentele care s-au petrecut sau au fost descoperiri valoroase, ori se păstrează pe cale orală amintiri despre acest trecut.

Ca slujitori ai altarelor străbune, preoţii au datoria să cerceteze, să strângă astfel de date care privesc trecutul localităţii, parohiei sau bisericii. Unele dintre ele pot avea deja monografii scrise, altele sunt pe cale de a se întocmi. Este bine să consemnăm tot ceea ce s-a scris cu privire la localitatea unde trăim, ori s-a descoperit în legătură cu acest trecut. Să consemnăm tradiţiile care s-au păstrat prin grai viu, din generaţie în generaţie, cu privire la obiceiuri, datini, ocupaţiuni şi tot ce priveşte trecutul locuitorilor din sat.

În multe părţi sunt monumente istorice, biserici vechi declarate monumente istorice care grăiesc despre vechimea noastră, despre creaţia artistică a poporului nostru. Faţă de acestea avem datoria să le cunoaştem dar şi să le păstrăm, să le restaurăm. În bisericile noastre sunt obiecte de cult, sau icoane vechi, adevărate opere de artă, care sunt de mare valoare. În arhivele parohiale se află documente care trebuiesc studiate şi păstrate în bună rânduială, pentru că sunt acte de mare valoare din care se poate cunoaşte trecutul nostru. În multe parohii există cărţi vechi bisericeşti pe care sunt diferite însemnări din trecutul bisericii sau al statului. Toate acestea se cuvine să fie extrase, aşezate pe fişe, care pot fi folosite în cercetările care se întreprind pe linie de stat sau pe linie bisericească asupra trecutului nostru. Adunând toate aceste izvoare, se poate porni la întocmirea monografiei parohiei. Ce bine şi frumos ar fi dacă la fiecare parohie am avea o astfel de monografie, ca un fel de oglindă a trecutului parohiei şi al bisericii! Se scriu astăzi numeroase studii şi monografii despre trecutul nostru, despre trecutul unor localităţi, sate şi oraşe care aniversează sute de ani de la datarea lor în istorie.

Se cuvine să cunoaştem acest trecut, să-l valorificăm şi să facem din el un îndreptar pentru creşterea generaţiilor tinere în spiritul iubirii de patrie, de dreptate şi de demnitate naţională. Să adunăm cu grijă datele care privesc trecutul nostru, să păstrăm comorile lui de artă, de datini, de obiecte, cu un cuvânt, să chemăm la viaţă tot ceea ce istoria ne transmite despre viaţa poporului nostru.

Paralel cu cercetarea trecutului, cu valorificarea lui în zilele noastre, trebuie să fim atenţi şi la realităţile vieţii din zilele noastre, să fim adevăraţi slujitori ai lui Dumnezeu şi ai oamenilor.

Unii preoţi au frumoasa şi instructiva deprindere de a purta împreună cu jurnalul pastoral în care scriu activitatea pastorală zilnică şi cronica parohială în care prezintă evenimentele mai însemnate din viaţa parohiei. De pildă, înseamnă în cronică data şi valoarea lucrărilor de construcţie, de reparaţie sau de pictare a bisericii, vizitele ierarhului, cu constatările şi îndrumările date, dispoziţiile mai însemnate duse la îndeplinire şi alte evenimente din viaţa locuitorilor din comună. Aceasta este o activitate lăudabilă, care devine un izvor de cunoaştere a prezentului pe care îl transmitem generaţiilor care vin după noi. Dintr-o astfel de cronică parohială aflăm, de pildă, date despre zidirea bisericii, reparaţii generale, despre pictura bisericii din donaţiile credincioşilor. Se înseamnă în cronică valoarea lucrărilor, numele preotului, al consilierilor parohiali şi al celor care au contribuit în mod deosebit. Din aceste însemnări de cronică se poate cunoaşte peste sute de ani care a fost situaţia bisericii la un moment dat, spiritul de sacrificiu şi ataşamentul credincioşilor faţă de biserică.

Câte nu poate face un preot vrednic într-o parohie, care pe lângă rolul lui principal de păstor de suflete şi administrator al tainelor dumnezeieşti poate fi şi un factor de preţuire şi valorificare a comorilor spirituale ale poporului nostru, de păstrător de datini şi sprijinitor al vieţii noi! El e chemat să fie preot şi cetăţean, om al lui Dumnezeu, om al Bisericii şi om al poporului.

Lasă un comentariu