După jaful sistematic, oare ce vom mai lăsa urmaşilor?

Prin Radio România-Actualităţi, prin fluxul de ştiri al altor agenţii de presă, românul află că, azi, la fiecare oră au fost tăiate trei hectare de pădure, că tot al doilea stejar, brad, fag pot să cadă sub dinţii drujbelor şi sub tăişul necruţător al securilor! Nu-i, oare, cam mult? Unde se va ajunge, dacă lucrurile vor continua aşa? Numărul tăierilor ilegale sunt în creştere. Îngrijorările la fel! Avem un „Cod Silvic"! Rămâne de văzut şi cum vor fi aplicate prevederile lui. Şi când te gândeşti că tocmai preşedintele Klaus Iohannis, nemulţumit cu acele tăieri de doar 30%, aşa cum au votat deputaţii şi senatorii, iritat, probabil, de „puţinătatea" prevederilor, a trimis, grabnic, legea înapoi în Parlament, pentru a fi rediscutată. Oare la ce se gândea el atunci? Să fie tăiate pădurile României 60-90%, pe placul firmelor austriece, care s-au dedat la un adevărat jaf prin munţii noştri, firme cu un uriaş profit, încurajate de preşedintele României? Doamne, ce mândre păduri, ce rai şi plai ale codrilor, ale munţilor noştri aveam! Şi iată unde s-a ajuns azi! După ce, din 1990 încoace, mai-marii guvernanţi au pus în mâna străinului, fără să le tremure sufletul la enormele pierderi, cam totul: aurul, petrolul, gazul, pământul, aluminiul, cimentul, bogăţii ale românilor de când lumea, acum dau şi pădurile României! Încât avem toate motivele să ne mai întrebăm o dată: oare unde vom ajunge? Ce vom mai lăsa, ca moştenire, urmaşilor, atâta timp cât dăm, pe nimic, măreţia codrilor noştri, „aurul verde" al României?

 

Lasă un comentariu