Dialogul de mai jos, dintre un medic și un bătrân venit la consultație, ar putea fi autentic. O fi, n-o fi, merită citit până la capăt.
- Nu sunt întreg la minte, spune bătrânul. Mă lasă memoria, încep să uit.
- Asta e din pricina vârstei, spune doctorul.
- Mi-a slăbit și vederea.
- Pentru că ești bătrân.
- Simt dureri ascuțite în spinare. Am încă dorințe, dar nu le mai pot satisface.
- Asta e bătrânețea.
- Pe deasupra, tot ce mănânc îmi cade greu. Mi s-a nenorocit stomacul.
- Ai peste șaptezeci de ani. Acesta-i motivul.
- Când respir, simt o apăsare pe piept.
- E firesc, pentru că ești bătrân.
Deodată, bătrânul se supără:
- Idiotule! Ce-mi tot spui acolo? Ești mai prost decât un măgar! Dumnezeu a făcut leacuri pentru toate bolile, dar tu habar n-ai! Nu-mi spui nimic altceva decât că sunt bătrân!
- Da, spuse medicul. Ești bătrân. De asta ești și așa de supărăcios.
Bătrânețe, haine grele? Poate! O fi bătrânețea grea, urâtă… dar are și farmecul ei. Iar unii oameni, indiferent cât de mult îmbătrânesc, nu-și pierd niciodată simțul umorului.
Închei, cu un firesc salut: S-auzim numai de bine, viață lungă cu sănătate tuturor.
