Religie și... cunoștință

„Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fie totdeauna cu tine. Ceea ce ne este de folos, aceea vrea Dumnezeu și, ceea ce vrea Dumnezeu, aceea ne este de folos. Dumnezeu nu doar că nu lasă să fim ispitiți peste puterile noastre, dar ne și ajută, chiar în ispită, ne sprijină și ne întărește, dacă noi facem ce se cuvine din partea noastră și nu ne lipsește bunăvoința, nădejdea în El și răbdarea".

Sfântul Ioan Gură de Aur (347-407), Născut în Antiohia din părinți nobili: tatăl său, Secundus, era ofițer de rang înalt în armata imperială, iar mama Antuza, era deosebit de credincioasă. Și-a început educația pe lângă educatorul păgân Libanius, apoi a studiat teologia cu Diodor din Tars, timp în care practică o asceză deosebită. A fost hirotonit diacon în anul 381, iar în 386 a fost hirotonit preot de către Sfântul Meletie al Antiohiei. Cele mai valoroase lucrări ale sale sunt Omiliile la diferite cărți ale Bibliei, iar în anul 397 în timpul Postului Mare, ține 21 de predici memorabile în care arată greșelile poporului. Ca episcop a refuzat să găzduiască orice petrecere luxoasă, ceea ce i-a adus critici dure din partea bogaților și o parte a clerului.

A fost un cunoscut episcop, teolog, predicator din sec. IV-V, în Siria și Constantinopol. Este binecunoscut pentru elocința cuvântărilor publice și pentru denunțarea abuzurilor de autoritate din Biserică și din Imperiul Roman din acea vreme. Avea o mare aplecare spre asceză. După trecerea sa la Domnul a fost numit Chrysostom: Gură de Aur. Biserica Ortodoxă îl cinstește ca sfânt cu pomenirea la 13 noiembrie și l-a rânduit între Sfinții Trei Ierarhi, pomeniți la 30 ianuarie. Este recunoscut și de Biserica Romano-Catolică și Biserica Anglicană. O parte din Sfintele sale Moaște au fost furate de cruciați în 1204 și duse la Roma, iar în anul 2004, Papa Ioan Paul al II-lea le-a înapoiat Bisericii Constantinopolului. Ultimele lui cuvinte au fost: „SLAVĂ LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE".

Autor de citate:

„Căci precum fier pe fier se ascute și lemn pe lemn se aprinde, tot așa, adunându-ne la un loc, noi sporim între noi dragostea de Dumnezeu și oameni".

„Dragostea schimbă natura lucrurilor; În mâna dragostei, toate devin bune".

„Nimic nu înalță pe cineva mai sus spre slavă ca o conștiință curată și veghetoare".

„1001 CUGETĂRI"

Lasă un comentariu