Sfântul Dimitrie cel Nou s-a născut în Basarabi, un sat din Bulgaria, în secolul al XIII-lea. A intrat de tânăr într-o mănăstire prezentă într-o peșteră apropiată locurilor natale. Nu știm cât timp s-a nevoit în această peșteră și nici când a trecut la cele veșnice. Tradiția spune că înainte de a muri s-a așezat singur între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu, fiind acoperit în timp de apele râului. Moaștele sale au rămas multă vreme sub ape, până când o copilă care pătimea de duh necurat a avut o revelație: i s-a arătat Sfântul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: „Dacă părinții tăi mă vor scoate din apă, eu te voi tămădui". Părinții merg la locul indicat în vis, lângă râul Lom și găsesc trupul neputrezit al sfântului între două pietre.
Moaștele Sfântului Dimitrie au fost așezate în biserica din Basarabi. Au rămas aici până în anul 1774, când generalul rus Petru Saltacov le dăruiește lui Hagi Dimitrie, un negustor de origine macedoromână. Precizăm că generalul avea de gând să le ducă în Rusia, dar la insistențele boierului Hagi Dimitrie, le-a lăsat închinătorilor de aici. Ele au fost așezate cu cinste în actuala Catedrală Patriarhală din București, pe 13 iulie 1774, sub păstorirea mitropolitului Grigorie al II-lea (1760-1787), în timpul ocupației rusești a Țării Românești (1769-1774).
