O lucrare de anvergură ştiinţifică pe tema Minunile Mântuitorului nostru Iisus Hristos nu avem în literatura biblică românească. Sporadic, la nivel omiletic, minunile lui Iisus sunt abordate în Cărţile de Predici, în Cazanii,dar fără pretenţia academică a relevanţei lor.
Autorul lucrării de faţă, în capitolul Introducere, argumentează un astfel de demers, afirmând: „O cercetare pe tema «Minunile săvârşite de Iisus Hristos - o perspectivă exegetică şi sacramentală» era necesară, pornind de la nevoia omului de a accepta minunea, de a o înţelege şi decodifica, pentru a o putea accesa ca lucrare care se manifestă permanent. Cunoaşterea minunilor se impune a fi însuşită profund de teologi, de preoţi şi, prin ei, de credincioşi, pentru ca fiecare să-şi poată stabili o relaţie cât mai motivată cognitiv, afectiv şi lucrativ cu Dumnezeu şi cu semenii..."
Pe de altă parte, având în vedere modul în care minunile au fost abordate în cercetarea academică a ultimelor două secole, începând cu punctul de vedere al curentului criticii raţionaliste şi cel al şcolii Tübingiene, până la cel al şcolii neo-critice şi al opoziţiei Tübingiene, care au abordat textele scripturistice şi, în mod deosebit, fragmentele care prezentau minunile săvârşite de către Mântuitorul Iisus Hristos, cu un spirit critic exagerat, căutând în acestea altceva decât mesajul imprimat în ele, tema a devenit tentantă şi provocatoare atât din punct de vedere intelectual, cât mai ales din cel duhovnicesc. Nu se poate ca actele minunate să rămână doar la nivelul la care au reuşit să le transmită evangheliştii, iar înţelegerea acestora să stea în umbra capacităţii lor lingvistice de a le prezenta, pentru a fi analizate şi înţelese.
Cât priveşte metoda de cercetare a autorului cărţii de faţă, Părintele dr. Silviu Negruţiu, eaeste adecvată lucrărilor de specialitate, informaţia oferită în dezvoltarea subiectului alternând cu exemplificări complementare, ilustrate în notele de la subsolul paginilor, care nu conţin doar simple indicaţii bibliografice ci, adeseori, chiar dezvoltări suplimentare din literatura citată, menite a îmbogăţi, prin comparaţie, cititorului, dar mai ales specialistului, spectrul de referire la ideea sau tema abordată. Subliniez, de asemenea, ca fiind salutară şi utilă perspectiva didactică a abordării capitolului Preliminarii din perspectiva prezentării sintetice a problematicii pe care o analizează fiecare capitol al cărţii.
Trebuie să subliniez, la fel, faptul că abordarea din perspectivă exegetică a temei Minunile săvârşite de Iisus Hristos - o perspectivă exegetică şi sacramentală, îngemănată cu accentuarea dimensiunii teologice a textelor analizate, dezvăluie cititorului o viziune nouă a metodei de cercetare ştiinţifică în teologia contemporană, proprie autorului acestei lucrări.
Cartea de faţă cuprinde 5 capitole mari, structurate pe analiza a două paliere tematice majore, exegetic şi teologic - toate precedate de un capitol de Preliminarii, în care s-a tratat, în mod logic, obiectivul tematic şi perspectiva cercetării.
În capitolul 1 - Relaţia dintre minune şi semn - autorul realizeazăo analiză a celor două concepte, subliniind dimensiunea teologică a termenilor greceşti „tavmazo" (a fi uimit, a se mira, a fi surprins) şi „teras" (magic). Pornind de la semnificaţia acestora, se stabileşte, apoi, o relaţie semantică şi simbolică între termenii „simeion" (semn, minune, miracol) şi „pistis" (credinţă), după care se analizează relaţia teologică dintre „simeion" (semn, minune, miracol) şi „ergon" (lucrare), în vederea evaluării dimensiunii teologice a relaţiei „simeion" (semn, minune, miracol), „logos" (cuvânt) şi „doxa" (slavă, mărire). Raţiunea analizei legăturii dintre aceste concepte este reliefată în finalul capitolului, unde caracterul tipologic al „simeonu"-lui (semnului) ioaneic este accentuat aparte.
Capitolul 2 - Interferenţe sinoptice şi ioaneice în relatarea şi evidenţierea minunilor - este unul tranzitiv înspre capitolul 3 - Taxonomii posibile ale minunilor - în care autorul prezintă o clasificare a minunilor, urmând mai multe criterii: subiect, localizare (etape - Galileea, Iudeea), perspectiva teologică a evangheliştilor. Ultima clasificare redă, anticipativ, specificul analizei acestei teme, unic în spaţiul biblic românesc, şi anume, analiza minunilor dintr-o perspectivă sacramentală, ca fundamente ale Sfintelor Taine.
Capitolul 4 - Caracteristicile narative ale prezentării minunilor în Evanghelii - atenţionează asupra caracteristicilor redacţionale ale înregistrării minunilor în Sfintele Evanghelii, mai întâi la evangheliştii sinoptici şi, apoi, comparativ cu Sf. Ioan. În final, minunile au fost urmărite ca semne transferate în Biserică: „simeon"-ul (semnul) în misiunea Apostolilor.
Capitolul 5 - Analiza minunilor. O perspectivă sacramentală reflectată în „Tainele" Bisericii - constituie partea cea mai extinsă a cărţii şi cuprinde minunile grupate conform mesajului lor teologic care se găseşte, din perspectiva cercetării autorului, la baza Sfintelor Taine. Părintele dr. Silviu Negruţiu tratează minunile, în acest capitol extins, din4 perspective: încadrarea minunii în contextul Evangheliei; compararea textelor care redau minunea; exegeza textelor şi teologia minunii. De la această structură algoritmică a prezentării fac excepţie doar minunile expuse de un singur evanghelist unde, fireşte, nu se impune compararea textului.
Capitolul 5 constituie, de altfel, partea de originalitate evidentă şi de contribuţie personală a autorului în tratarea temei. Se impune precizarea faptului că o analiză a minunilor dintr-o perspectivă sacramentală, adică minunile înţelese ca fundamente ale Sfintelor Taine, nu există în literatura de specialitate, astfel că viziunea autorului cărţii se poate constitui într-o abordare de pionierat în spaţiul biblic românesc, iar pentru teologia dogmatică într-un punct de referinţă şi de reflecţie în ceea ce înseamnă fundamentarea, prezenţa şi impactul Sfintelor Taine în viaţa membrilor Trupului tainic al lui Iisus Hristos - Biserica. Din acest punct de vedere, demersul exegetic şi de analiză teologică a Părintelui dr. Silviu Negruţiu este unul de referinţă, nu numai exegetică, ci şi dogmatică, şi care poate deschide noi perspective teologice interdisciplinare în abordarea temei minunilor.
În partea ultimă, capitolul 6 - Minunile lui Iisus - permanenţă de manifestare harică în trupul Său tainic, Biserica - autorul subliniază legătura permanentă dintre credincios (ca beneficiar al tainelor) şi minuni, care se revarsă continuu asupra lui prin lucrarea sacramentală a Bisericii (minunile fiind izvorul Sfintelor Taine). Sugestiv este, în acest sens, subcapitolul Motivaţii ale minunilor în Sfintele Taine - în care sunt menţionate motivele pentru care Dumnezeu creează starea de minune, stabilind criterii care fac posibil accesul la ea şi, implicit, la supraconştient, orientate amândouă înspre reconsiderarea oamenilor până la a privi lumea prin ochii unui copil (cf. Matei 18, 2).
Este motivată, de asemenea, nevoia restaurării celor două planuriale vieţii (planul sufletesc şi planul fizic), restaurare ce poate fi realizată doar prin minuni, acestea devenind suportul Sfintelor Taine ale Bisericii, deoarece şi ele, ca şi minunile, sunt rezultatul conlucrării omului cu Dumnezeu. Este conturată concluzia potrivit căreia în lucrarea Sfintelor Taine, ca şi în cea a minunilor, finalitatea o constituie efectul dat de compatibilitatea stării omului cu starea dumnezeiască, aceea că Dumnezeu face minuni dând răspuns solicitării oamenilor.
Anexele sunt şi ele deosebitde instructive în înţelegerea iconomiei tematice generale a subiectului tratat.
Concluziile, interesant formulate, vizează atât fundamentarea teoretică a lucrării cât şi demersul experimental întreprins. Acestea sunt grupate în jurul a trei aspecte, de mare interes unui final de cercetare teologică: eficienţa demersului de cercetare realizat, dificultăţile, obstacolele şi limitele întâlnite, sugestii privind posibile modalităţi de demersuri tematice viitoare. Remarcăm faptul, bine precizat de autor şi care se poate însuma într-o concluzie generală privitoare la înţelegerea minunii: „simeon"-ul (semnul) lui Iisus nu poate fi înţeles, pătruns şi acceptat fără „pistis" (credinţă).
Aşadar, modul de abordare al temei, cunoaşterea şi citarea unora din cele mai bune şi mai noi lucrări de referinţă din literatura de specialitate, stilul argumentativ de analiză al minunilor, sublinierea dimensiunii spirituale pentru lumea contemporană a mesajului temei, fac din cartea Părintelui dr. Silviu Negruţiu una de referinţă pentru spaţiul biblic românesc nou-testamentar.
Cinste autorului şi spor duhovnicesc cititorilor!
Preot prof. univ.dr. Stelian Tofană
Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii Babeş Bolyai, Cluj-Napoca
