„Religie și... Cuno... Știință"

„Numai un DUMNEZEU conștient poate prețui pe om și numai un om conștient poate prețui pe Dumnezeu. Numai conștiința lui Dumnezeu poate întemeia iubirea față de om și numai conștiința omului poate întemeia voința de veșnicie a omului și de înaintare în lumina infinită și eternă a lui Dumnezeu".

***

„RUGĂCIUNEA îl eliberează pe om, îl degajă de natura exterioară și de sine însuși. În acest fel, ea ține sufletul deschis către Dumnezeu ca Persoană. Cel ce nu se roagă rămâne rob, închis în mecanismul complex al naturii exterioare și al înclinațiilor patimilor sale, care îl domină pe om mai mult decât o face natura".

***

„Iubirea este înrudirea omului cu Dumnezeu. Ea unește la maxim persoanele umane fără să le confunde. În iubire se arată plenitudinea existenței. Iubirea este singura putere prin care sufletul învinge moartea. Ea este sursa tuturor formelor de bine".

Părintele Dumitru Stăniloae (1903-1993), a fost un preot, teolog, profesor universitar, dogmatism, traducător, scriitor și ziarist român. Este considerat unul dintre autoritățile proeminente ale teologiei europene din secolul XX și cel mai mare teolog român. A lucrat 45 de ani la traducerea lucrării „Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii" (în douăsprezece volume). Membru titular al Academiei Române. A făcut studiile secundare la liceul „Andrei Șaguna" din Brașov, iar cele superioare la Facultatea de Litere din București, continuînd apoi cu Facultatea de Teologie din Cernăuți, unde și-a luat și doctoratul în anul 1928. Mitropolitul Nicolae Bălan l-a trimis la facultățile de Teologie din Atena, Munchen și Berlin pentru a se specializa în Dogmatică și Istorie bisericească și să facă călătorii de studii și documentare la Paris și Belgrad. În anul 1935 îl găsim profesor universitar titular la Academia teologică „Andreeană". În anul 1936 a fost numit rector al acestei renumite instituții. În 1940 este protopop stavrofor și ales membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului. Pleacă prin transfer la Facultatea de Teologie din București în anul 1947 și încadrat titular profesor de Teologie Dogmatică și Simbolică. Este închis la Aiud din anul 1959 până în anul 1963 după care Sfântul Sinod îl numește în diferite funcții. În 1968 este invitat la Freiburg, Heidelberg, Oxford pentru a susține diferite conferințe. Este numit „Doctor Honoris Causa" al Institutului Ortodox Saint Serge din Paris, apoi al unor universități din Atena, București și alte orașe și premiat la Londra cu dinstincția „Crucea Sf. Augustin" pentru merite teologice și creștinești. Membru corespondent al Academiei Române din 1990. Opera este una complexă: Lucrări teologice, Lucrări istorice și Colecția Opere complete.

Autor de citate:

„TIMPUL înseamnă pentru Dumnezeu durata așteptării între bătaia Sa la poartă și fapta noastră de a deschide".

„A fi chip al lui Dumnezeu înseamnă a fi partener de dialog cu Dumnezeu".

„OMUL este un infinit în virtualitate, omul este făcut pentru infinit, dar NU este infinit în sine. DEVINE INFINIT în legătura cu Dumnezeu".

„1001 CUGETĂRI"

Lasă un comentariu