Religie şi... Cuno... Ştiinţă

„Dumnezeu este asemenea unui cerc ale cărui margini nu sunt nicăieri, iar al cărui centru este pretutindeni. Pentru Tine ne-ai creat, Doamne, şi inima noastră nu-şi găseşte pacea până când nu se odihneşte în Tine. Doamne, dacă Tu te depărtezi de noi, dă-ne un alt «Tine», căci nu te vrem decât pe Tine".

***

„Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Sa, în gândire; Acolo e chipul lui Dumnezeu. Iată de ce gândirea nu poate fi înţeleasă nici de către ea însăşi întrucât e un chip al lui Dumnezeu. Dumnezeu este ascuns în poruncile Sale, iar cei ce-L caută îl găsesc doar în măsura împlinirii lor".

***

„Păcatul fiecărui om este instrumentul pedepsei lui, iar nelegiuirea lui îi este transformată în propriu-i chin. NU ne este de nici un folos să ascultăm învăţăturile sfinte dacă nu le trăim. Este important să învăţăm a scrie durerile pe nisip şi bucuriile pe stâncă".

Fericitul Augustin (354-430).

S-a născut pe teritoriul Algeriei de azi, fiind episcop, filosof, teolog şi doctor al Bisericii. În scrierile sale, utilizează argumente logice încercând să demonstreze veridicitatea religiei creştine. Este unul din Cei patru Părinţi ai Bisericii Occidentale, alături de Ambrozie, Ieronim şi Grigore cel Mare. Considerat a fi unul din cei mai importanţi teologi şi filosofi creştini, ale cărui opere au modificat substanţial gândirea europeană. Opera sa constituie o punte de legătură între filosofia anticăşi cea medievală. În tinereţe a studiat retorica. Impresionat de „Hortensius" al lui Cicero, s-a profilat pe filosofie. A urmat întâi maniheismul, apoi scepticismul şi în final neoplatonismul. După convertirea sa la creştinism în 387, prin Ambrosius de Milano, a devenit în 396 episcop de Hippo Regius, în nordul Africcii. Teologia sa l-a influenţat pe Martin Luther, care iniţial aparţinuse ordinului augustinian. Din punct de vedere politic, Augustin vede organizarea de stat ca fiind folositoare şi luptă pentru despărţirea între Stat şi Biserică. În opera sa „Despre cetatea lui Dumnezeu" apreciază istoria omenirii ca pe o evoluţie a cetăţii terestre, a oamenilor ce aspiră spre cetatea lui Dumnezeu. El identifică Cetatea lui Dumnezeu cu Biserica. El explică decăderea Imperiului Roman prin faptul că devenise un loc păgân, care a trebuit să facă loc Cetăţii lui Dumnezeu, adică Bisericii. A fost primul filosof care a luat în considerare istoria ca fiind necesară pentru educarea oamenilor şi pentru lichidarea răului. El figurează în calendarul romano-catolic, ortodox (15 iunie), greco-catolic, luteran şi anglican.

Autor de citate:

- „Desăvârşirea omului este a se socoti pe sine nedesăvârşit".

- „Mărturisirea faptelor rele este începutul faptelor bune".

- „Pe calea iubirii urcăm spre Dumnezeu, iar la capătul drumului ne aşteaptă Dumnezeu".

- „Pentru că Dumnezeu este în ceruri, am făcut din inima noastră un altar".

„1001 CUGETĂRI"

Lasă un comentariu