Ca un… făcut: Unde-i banu', hop! Şi… hoţomanu'!

Se spune că azi, în democraţie, doar politica este… brăţară de aur. Aur curat… În rest, bate vântul, frunza-n dungă! Numai populaţia se luptă cu… inflaţia, cu taxele şi impozitele, cu facturile şi scumpirile. Cetăţenii mai plătesc tot felul de amenzi, CAS-uri etc., etc. şi au (ar avea), deci, tot dreptul să întrebe: unde ajung banii din buzunarele românilor? N-ar fi normal ca, în schimbul banilor plătiţi, să li se îmbunătăţească condiţiile de viaţă, nu să îngraşe conturile din bănci ale celor aflaţi, vremelnic, la… borcanul cu miere? Păi, normal ar fi, dar în realitate… La contribuabili, banii ajung cu… punguliţa, iar la baroni, afacerişti ori politicieni, cu… căruţa…

… Căci o realitate nu poate fi eludată: la „vârful" societăţii româneşti, se „învârt" milioanele de euro, precum boabele de fasole. Banii publici i-au făcut pe mulţi milionari şi chiar… miliardari, oameni care, în doar câţiva ani, atentând cu neruşinare la banul public, s-au îmbogăţit cât un american (occidental, în general) în 2-3 generaţii.

Aşa s-a ajuns ca, la un moment dat, cei care au furat ori au devalizat, pe căi oculte, banii statului (ai contribuabililor), în fond să-şi dosească milioanele de euro (de dolari) nu atât la bănci din ţară, cât, mai ales, din afară. E vorba de marii caşaloţi ai corupţiei autohtone, care au devalizat statul român după Revoluţie.

Acum, desigur, se cam apropie scadenţa, multora tremurându-le… nădragii. Mai ales, în urma scandalului „Swiss-Leaks", banca elveţiană HSBC fiind anchetată pentru că ar fi ajutat politicieni şi afacerişti corupţi să-şi dosească averile oneroase. Au fost vehiculate sume ameţitoare: 180 miliarde de euro ascunse între 2005 şi 2007. Drept care, în multe ţări UE au început anchete serioase, pentru a-i deferi justiţiei pe vinovaţi. Acest lucru se va întâmpla, cândva, şi în România. Pe lângă ce întreprind deja în plan local, procurorii DNA vor primi informaţii esenţiale de la colegii lor europeni. Va fi (sperăm!) o adevărată mană cerească, întrucât informaţiile vor ajunge la DNA, nu doar din surse SRI, ceea ce va duce la deschiderea altor dosare. Conform analiştilor şi comentatorilor, detonarea afacerii HSBC ar putea doborî mare parte din clasa politică autohtonă. Vom vedea…

Potrivit anchetei, mai mulţi români super-bogaţi sunt implicaţi în scandalul Swiss-Leaks, România ocupând locul 39 în topul ţărilor ai căror bogaţi au preferat să păcălească taxele şi au depozitat banii într-un cont din Elveţia. Suma totală ascunsă de români în conturile elveţiene ar fi de 1,3 miliarde de dolari. Deocamdată, nu s-au dat nume. Doar fostul şef al ANAF, Sorin Blejnar (el însuşi certat cu legea) declara: „Am primit de la elveţieni o listă cu români care au realizat dobânzi din conturile din Elveţia". Dar, toate la timpul potrivit…

Adevărul este că, de 25 de ani, în România s-au furat (se fură şi acum!) „pe rupte", fără a-i trage nimeni la răspundere pe făptaşi. Doar „găinarii" dormeau, în puşcării, câte doi în pat. Nu şi mahării (miniştri, înalţi funcţionari, politicieni, parlamentari, oameni de afaceri etc.), care, sub diferite pretexte - dar, mai ales, beneficiind de o „imunitate" ce a îngroşat hoţia - s-au apărat unii pe alţii la adăpostul acesteia, demonstrându-le cetăţenilor de rând că prevederea conform căreia: „Nimeni nu-i mai presus de lege" se aplică selectiv, că este vorbă-n vânt.

… Iată însă că, atunci când nimeni nu se aştepta, sub presiunea forurilor europene, dar şi a nemulţumirilor populaţiei (votanţii de ieri, de azi şi de mâine), lucrurile au început să se schimbe, să ia o turnură spre normalitate. Ca tot mai mulţi penali să fie traşi la răspundere. Începutul l-a făcut chiar plenul Camerei Deputaţilor care, la un moment dat, într-o şedinţă extraordinară a votat raportul Comisiei de anchetă în cazul Sterling. Una din concluziile Comisiei se referea la faptul că „statul român a fost prejudiciat prin acest contract şi că cei responsabili, pe care-i va numi Justiţia, trebuie să răspundă".

Dar cel mai mult şi-au făcut simţită prezenţa în această acţiune de combatere a „hoţiei" procurorii DNA, ale căror anchete au făcut deja ca înalţi demnitari şi milionari să ajungă la arest, după gratii. Cine şi-ar fi închipuit - ca să dăm doar un exemplu - că omul în faţa căruia se aliniau toţi generalii din Ministerul de Interne (de Cristian David e vorba) va fi adus cu cătuşe la mâini în arestul Poliţiei? Adică, acolo unde altădată dădea ordine şi era primit în inspecţie? Şi, totuşi, s-a întâmplat, întrucât Cristian David - ajuns şi el „unde-i banu'" - lua şpagă şi ce şpagă, de (atenţie!) 500.000 de euro, fix la o zi după ce a declarat război total corupţiei. „Anul 2008 - declara atunci David, citat de mai multe agenţii şi ziare centrale - va fi anul toleranţei zero faţă de corupţie, al eliminării acesteia din administraţie şi al creşterii încrederii cetăţeanului în structurile noastre". Halal încredere! Dacă luăm în calcul marele număr de corupţi de la vârful piramidei societăţii româneşti aduşi cu cătuşe la mâini, de către poliţiştii şi procurorii DNA, prin faţa camerelor de luat vederi.

… Cu toate acestea, lumea a devenit sceptică în privinţa eradicării corupţiei. Nu puţini sunt aceia care susţin: „Chiar dacă se încearcă aducerea unor oameni corecţi şi cinstiţi în funcţii de mare responsabilitate, acţiunea poate eşua şi corupţia instituţionalizată să-i contamineze. E ca la ciuperci. Le aduni pe cele comestibile, dar ai riscul să fie pline de sporii altor ciuperci otrăvitoare, aduşi de curenţii de aer". Altfel spus, raportându-ne la oameni, „unde-i banu', hop! şi… hoţomanu'!"

Aşa o fi, însă, cu toate acestea, acţiunea de combaterea a corupţiei trebuie continuată. Ba, încă, şi intensificată! Deoarece, pe acest fond al hoţiei, România nu a putut face şcoli şi spitale, autostrăzi, nu a cumpărat medicamente pentru bolnavi, nu a făcut irigaţii, nu a subvenţionat agricultura, nu a făcut locuinţe ieftine şi câte altele.

Aşadar, acţiunea DNA trebuie nu doar continuată, ci completată cu scotocirea şi confiscarea averilor milionarilor şi miliardarilor. Inclusiv cu sprijinul FMI, pentru a le oferi inspectorilor ANAF, prin specialiştii săi, cât mai multe informaţii despre felul în care îi pot verifica pe „bogătaşii României", despre modul în care îşi plătesc dările către bugetul statului. Despre modul, penal, în care se fac uneori, averile. Doar aşa se vor sparge (eradica, ori, măcar, diminua) şpăgarii şi hoţia care au împânzit România şi au… „condamnat-o" la subdezvoltare.

 

Lasă un comentariu