Când vine ceasul, iei traista și pleci

Vă recomand cu mult drag, următorul text extras din cartea „Părintele Paisie de la Sihla", o carte excelentă, esenţială şi plină de învăţături morale.

Era o babă, Catrina o chema. Şi ea vorbea cu moartea cum vorbim noi acum: „Sfântă Moarte, mă rog matale să-mi spui când ai să mă iei, ca să mă pregătesc şi eu, Sfântă Moarte". Şi tot aşa: „Sfântă Moarte" azi, „Sfântă Moarte" mâine... Şi tot vorbea cu moartea, dar n-o vedea. De la o vreme, iaca, apare moartea:

- Hai, Catrină. Eşti gata? Hai, că am venit să te iau...

- Săraca de mine, Moarte Sfântă, cât te-am rugat eu să vii să-mi spui când vrei să mă iei! Să-mi fi spus mai înainte... Dar n-ai venit, Sfântă Moarte, să-mi spui...

- Cum n-am venit, Catrină?! Te-a durut vreodată urechea?

- Da, m-a durut...

- Te-a durut capul, Catrină?

- Da!

-Catrină, dar inima, dar vreun picior?

- M-au durut...

- Eu eram, Catrină... Eu îţi spuneam atunci să te pregăteşti, că îndată oi veni să te iau.

- Da, bine, aşa ai vorbit tu cu mine, Sfântă Moarte?

- Apoi eu aşa ştiu a vorbi, Catrină...

Şi a luat-o pe Catrina. Ca să vezi... Uite-aşa ştie ea a vorbi cu noi. Ca atunci când eşti vinovat, ai făcut vreo poznă şi, înainte de a te duce la închisoare, întâi îţi trimite somaţia, pe urmă citaţia şi apoi mandatul, şi gata. Hai, de-acuma... Te duce, nu te mai lasă. Somaţia este un junghi, ca să te pregăteşti, să te spovedeşti la duhovnic. Citaţia este o altă durere, ca să te şi împărtăşeşti. Şi când a venit mandatul, nu te mai lasă... Gata! „Te iau!" Pregătit, nepregătit... „Bogdaproste c-am gătit... Am terminat... Hai..." Gata, tătucă... Să nu te sminteşti de trăsnăile mele.

Lasă un comentariu