„Anotimpurile lui Vivaldi", un spectacol ca o… pictură!

Costume de epocă din catifea neagră, peruci albe lungi şi creţe, costume de balet şi un spectacol cu adevărat pictural, este cel cu care s-a deschis de fapt stagiunea, înaintea celorlalte premiere despre care am scris. Nu este deloc unul de teatru-dans cum spun unii, este balet pur. Muzica e arhicunoscută. Foarte multă imagine, din care nu e mare lucru de priceput, toată lumea cunoaşte bucata Primăvara mai ales, unde, evident, scenele sunt destinate îndrăgostiţilor. Spectacolul care merge aceste zile la Festivalul din Arad este la fel ca şi celelalte, mai recente, ale Teatrului Naţional din Târgu-Mureş, unul de imagine. Actorii sunt mulţi, buni şi se contopesc în corpul de ansamblu comun, fără a se evidenţia unii asupra altora, poate cu excepţia coregrafilor, Cristina Iuşan, care, blondă, seamănă mult cu Ofelia Popii, nu ştiu dacă a fost scopul ei, dar se mişcă cel mai bine în spectacol, ca şi Attila Bordaş. Se vorbeşte foarte puţin. Politica şi alegerile sunt discutate şi disputate şi pe scenă, în limba română şi maghiară. Singura critică, nu este tradus peste tot, acolo unde vorbeşte Monica Ristea cu Csaba Ciugulitu, un cuplu dezacordat din punct de vedere estetic. În scurta apariţie, de data aceasta, actriţa e avantajată de costumul elegant, chiar dacă de obicei, există în partea de sus a scenei, traducere bilingvă, acolo unde e cazul. Opinie a spectatorilor din spatele meu, pe care am auzit-o chiar în timpul spectacolului. Foarte frumoase imagini sunt cele cu Cristina Holtzli, Mela Mihai şi Erika Domokoş, cea care s-a schimbat mult estetic în ultimul timp… datorită mersului pe bicicletă. Nu am înţeles de ce autorul Gigi Căciuleanu a ţinut să-l aducă în mijlocul scenei pe Luchian Pantea, care deşi a slăbit şi el mult, nu era cel mai potrivit pentru imagine, privirea spectatorilor fuge după Georgiana Ghergu, Anca Loghin, Rareş Budileanu, Costin Gavază. Nu i-am recunoscut pe mulţi decât la sfârşit, la aplauze, când şi-au dat jos măştile, Bianca Fărcaş fiind o apariţie plăcută, ca şi foarte tânăra blondă, necunoscută, probabil studentă, categoric acest spectacol e mai bun decât „Carmina Burana" şi unul cu care teatrul poate ieşi liniştit la festivaluri naţionale. Încă unul cu care se poate mândri actuala direcţiune, indiferent ce va urma din punct de vedere politic, după recentele schimbări de la „vârf".

Lasă un comentariu