Cu mai mulţi ani în urmă, un fermier de lângă Chicago, şi-a trimis băiatul cu o căruţă plină de saci cu grâu, pe care trebuia să-i descarce, la un negustor, să primească banii, şi apoi, să vină acasă. După ce a descărcat grâul şi a primit banii, băiatul s-a dus la un restaurant să i-a masa. Acolo, a văzut pe alţii că joacă cărţi şi câştigă, şi s-a gândit că s-ar putea ca şi el să câştige. Cum nu se pricepea la cărţile de joc, iar ceilalţi au văzut că are bani, l-au prins în cursa lor. El a pierdut toţi banii şi caii şi căruţa. Atunci, n-a mai îndrăznit să se întoarcă acasă, şi a apucat calea pribegiei. Văzând că nu se reîntoarce, tatăl s-a temut că poate nişte hoţi i-au luat banii şi l-au omorât. Când a aflat ce s-a întâmplat, el s-a dus la negustorul din Chicago, care i-a spus că a primit grâul şi că i-a dat banii, că de la el a plecat să ia masa la restaurantul de alături.
Mergând la restaurant, a aflat că băiatul a jucat cărţi şi a pierdut toţi banii. Nimeni nu ştia unde s-a dus. Fiind şi un bun vestitor al Evangheliei, tatăl a început să cutreiere oraşele mai mari, în căutarea băiatului. Mergea la biserici şi îşi spunea durerea lui, cerând că dacă ştie cineva ceva despre fiul lui să-l anunţe. De la cineva a aflat că băiatul ar fi în San Francisco. Numaidecât a luat trenul într-acolo, a dat un anunţ în ziare că va predica duminica următoare în biserica cutare. Duminica a fost popor mult, şi cu adâncă durere, printre lacrimi el a vorbit despre fiul risipitor şi le-a spus că aşa e şi fiul său, pe care îl caută de atâta timp, că e gata să-l ierte de tot ce a făcut şi să-l ducă cu bucurie acasă. În timp ce tatăl plângea la altar, din spate, de sub balcon, s-a ridicat un tânăr, şi el cu ochii plini de lacrimi, şi a înaintat spre altar. Era fiul cel pierdut. Dragostea tatălui l-a biruit.
