Dată fiind situaţia de criză majoră şi de vid de putere, cele trei zile regulamentare cât durează orice minune în România s-au prelungit cu încă vreo două, dar, per total, situaţia s-a calmat, ţara s-a stabilizat, oamenii au părăsit Piaţa Universităţii şi s-au risipit pe la casele lor, după ce şi-au văzut visul cu ochii, adică pe dl Iohannis poposind în rândurile mulţimii, la ceas de seară. Îmbrăcat adecvat situaţiei - geacă proletară, şapcă tip Cooperativa „Sporul", preşedintele a coborât în agora, s-a întreţinut cu masele populare, care l-au informat că „aşa nu se mai poate", lucru cu care a fost de acord. Unii l-au înjurat, alţii l-au lăudat. Cei mai mulţi l-au fotografiat cu telefonul mobil, încât, peste ani (când România va fi…tehnocratizată şi ajunsă pe cele mai înalte culmi), să le poată spune nepoţilor: „Uite, aicea-s io cu Klaus în piaţă".
Din mocirla călduţă în care ne bălăcim de mai bine de un sfert de veac, au răsărit, şi cu această (tristă) ocazie, alte şi alte „bube, mucigaiuri şi noroi": majoritatea şcolilor din ţară funcţionează fără autorizaţiile prevăzute de lege şi nici instituţiile publice, stadioanele, bibliotecile, cluburile, restaurantele, sălile de sport nu se simt mai bine, încât siguranţa cetăţeanului e ca nefiind; blocurile care, în caz de cutremur, ar cădea grămadă, cu locatari cu tot, stau nereparate de ani de zile, iar cei care ar trebui să le repare şed şi se uită la bulina roşie de pe ele; clasa politică e compromisă şi coruptă şi trebuie dat cu ea de pământ; administraţia e plină de loaze, interlopi şi potlogari ajunşi în funcţii pe criterii politice; nu avem autostrăzi; organele nu-şi fac datoria; e cam multă corupţie, măi dragă.
S-a întocmit, iute, iute, o listă cu „aspecte" şi s-au luat măsuri: o comisie se va ocupa de cutare problemă; două subcomisii vor elabora un plan de acţiune; o echipă de specialişti se va deplasa în teritoriu să inventarieze neajunsurile; un comitet de iniţiativă o să iniţieze nişte strategii, iar un grup de experţi va da o fugă până la Bruxelles să se informeze asupra tacticilor de implementare. Au fost efectuate, la repezeală, câteva reţineri, arestări şi puneri în libertate, s-au făcut nişte controale pe teme de siguranţă împotriva incendiilor, s-au dat ceva amenzi, s-au întocmit nişte rapoarte şi s-a ajuns la concluzia că, totuşi, lucrurile nu stau chiar aşa de rău şi se vor mai îmbunătăţi pe parcurs, ca să stea mai bine.
În acest timp, partidele erau pitite prin sedii, cu batista trasă pe ţambal, blege ca nişte oi,
n-aveau soluţii, n-aveau idei, liderii erau ca bătuţi în cap, deşi, până deunăzi, fuseseră care de care mai deştepţi, mai patrioţi, mai plini de iniţiative; cu toţii luptaseră pentru „interesul naţional", unii mai abitir ca alţii, iar acuma zăceau prin birouri, ca bolnavi de lingoare. Noroc că i-a „consultat" dl Iohannis, vorba vine, şi i-a mai scos din amorţire.
Ei, şi tocmai când era criza politică în toi şi nu mai aveam vreo speranţă, a dat peste noi vestea cea bună: Oana Zăvoranu îşi face partid! Iniţial, ea se gândise să intre în PMP, constatând că dl Băsescu este „sexos" şi că „ar putea înlocui blonda de la Cotroceni cu bruneta focoasă de la Mişcarea Populară". Un „sexos" şi o „focoasă", vă daţi seama, ce mişcare populară prin politichie!
Lucrurile precipitându-se, între timp, vedeta, ca să zicem aşa, a avut, brusc, o revelaţie pe facebook: „În premieră vreau să vă spun că, la cererea voastră şi din propriile mele convingeri EU, împreună cu o echipă de tineri, extrem de bine pregătiţi, lucrăm la platforma program a unui nou partid, al cărui LIDER SUNT EU. Vom stabili pas cu pas data la care vă aştept să deveniţi membrii noului partid, al cărui nume este încă unul la care lucrăm (şi sigur o să vă placă)". Bine, dar dacă n-o să ne placă? Plus că (virgulă) cum să te bagi în ceva ce nici nu ştii cum se cheamă? Dacă nu mai poţi ieşi?
Oricum, din economia „manifestului" ne putem face, cât de cât, o imagine asupra ideologiei noului partid: se va baza pe „idei şi concepţii capitaliste neprăfuite", nu va tolera corupţia, se va opune „acţiunilor neocomuniste fardate cu pudra democraţiei", va fi un partid „care nu o să vă mintă sau păcălească… Primul garant sunt, EU… cunoscută pentru adevăr, lupta împotriva lucrurilor nedrepte, şi demascarea escrocilor. IAR, EU, AM CÂŞTIGAT MEREU". Sigur, sunt nişte virgule puse anapoda, chiar între subiect şi predicat, am zice, dar ce facem aici: gramatică sau muncă de partid? Punem virgule sau demascăm escrocii?
Important e că, la o adică, naţia nu duce lipsă de salvatori. Iată, în carne şi oase, politicianul de tip nou pe care societatea românească a reuşit să-l moşească în 26 de ani de libertate şi democraţie. O fi de râs sau de plâns?
…Aşa că, Zăvoranca să-i dea înainte cu politica, să puie, grabnic, nume la partid, să intre în parlament cu „tinerii extrem de bine pregătiţi" (nu se ştie în ce domeniu, dar nu contează), să câştige alegerile, să-l roadă pizma pe „sexos"…
