Demisionarul-premier Victor Ponta le poate servi multor politicieni (şi nu numai) „exemplu de manual" de ceea ce înseamnă puterea trecătoare şi amăgitoare - ca şi visele de mărire nemăsurate - în politică. Şi nu doar în politică…
O precizare se impune din capul locului. Orice ar spune cârcotaşii şi adversarii săi politici, Victor Ponta nu a fost unul dintre cei mai slabi premieri pe care i-a avut România în perioada post-revoluţionară. Dimpotrivă… Dar despre lucrurile bune pe care Guvernul Ponta le-a făcut -şi asupra cărora ne vom referi cu alt prilej -, ne vom da, cu toţii seama, în viitor, prin raportare la guvernele (guvernările) ce vor urma… Ce i-a lipsit, însă, lui Victor Ponta ca politician, în general, a fost modestia. Vorbea mult (pe la televiziuni, mai ales) şi avea darul de a-şi jigni adversarii. Or, şi datorită acestui mod de a se manifesta Victor Ponta a pierdut, rând pe rând, preşedinţia PSD - desigur, şi pe fondul acuzaţiilor de corupţie, venite dinspre Justiţie -, alegerile prezidenţiale din 2014, iar acum, prin demisie, funcţia de prim-ministru. În plus, Victor Ponta s-a lansat în dese „clinciuri" atât cu fostul preşedinte Traian Băsescu, cât şi cu actualul şef de la Cotroceni, Klaus Iohannis. Başca faptul că a repetat greşelile mentorului său politic, Adrian Năstase, în privinţa apropierii „exagerate" de UDMR, cu consecinţe asupra votului românilor din Transilvania, la „prezidenţialele" pierdute, deşi era favorit.
Dar, iată şi câteva fapte (declaraţii) pentru care unii comentatori (dar şi oameni simpli) l-au etichetat drept un personaj „îngâmfat" şi „lovit de beţia puterii". La emisiunea The business View difuzată, înaintea „prezidenţialelor", de CNN International, Ponta declarase următoarele: „Am avut şansa să fiu cel mai tânăr prim-ministru din Europa, poate o să fiu cel mai tânăr preşedinte din Europa". Mai mult, ulterior, Victor Ponta declara (apropo de „modestia" lui): „Sunt convins că, dacă voi fi ales preşedinte, voi „prinde", precum Traian Băsescu, două mandate de câte 5 ani". Or, n-a fost să fie nici una, nici alta…
Să amintim, prin comparaţie, o declaraţie a preşedintelui american Barack Obama, care a spus: „Prefer să fiu un bun preşedinte cu un singur mandat, decât unul mediocru cu două". Deşi risca să-şi pună în cap băncile şi pătura socială a bogătaşilor, Obama a cerut măsuri drastice de control financiar-bancar şi să nu se repete vreodată greşelile care au dus la criza financiară, iar pentru guvernanţi şi în special pentru înalţii funcţionari de la Casa Albă şi cei cu salarii de peste 100.000 de dolari a anunţat al doilea an consecutiv de îngheţare a salariilor.
… Aţi auzit vreun, deputat, senator, ministru, ori, mai ales, preşedinte român spunând că nu-i pasă dacăva mai fi ales, câtă vreme menirea lui e să-şi facă bine treaba într-un singur mandat? Sincer, noi n-am auzit şi nici nu am crede că, într-un viitor apropiat, vreun demnitar român ar renunţa la propriile privilegii, doar de dragul ieşirii ţării din criză (recesiune). Dimpotrivă, ca şi Ponta, ai noştri „fac totul" (vorba unei sintagme antedecembriste) pentru a-i reînnoi mandatul şi pentru a se afla, cât mai mult posibil, la… masa bogaţilor.
Şi dacă bine ne amintim, a mai fost „ceva" ce i-a ştirbit din credibilitatea fostului (de-acum!) premier Victor Ponta. Acea atât de mult mediatizată şi discutată scrisoare de coabitare cu fostul preşedinte Traian Băsescu, cât şi, ulterior, desemnarea de către Victor Ponta a şefilor Parchetelor, cu acceptul tacit al lui Traian Băsescu, măsuri soldate cu vii şi controversate discuţii în cadrul defunctului USL, dar şi în opinia publică. Altă greşeală, acelaşi autor. În cadrul unei emisiuni televizate, Victor Ponta declara că a propus-o la conducerea DNA pe Laura Codruţa Kovesi pentru că partenerii europeni aveau nevoie de o garanţie că „USL nu a venit la putere ca să pună mâna pe DNA". Numai că, dacă Ponta - pe atunci, copreşedinte al USL - n-a pus mâna pe DNA, mai târziu a pus DNA-ul mâna pe el", trimiţându-l în judecată pentru fapte de corupţie. Apoi, când acelaşi Victor Ponta a fost, la un moment dat, acuzat „de trădare", el a amintit că a mai trecut prin astfel de situaţii, dar că „uneori te mai faci frate şi cu dracul (apropo, de apropierea de UDMR n.n.), problema este dacă puntea aia te duce în direcţia bună pentru toată lumea". Numai, aşa cum s-a văzut: „Când te faci prieteni cu Dracu', (cam) Dracu' te ia".
De altfel, Victor Ponta, ca premier, suferise - spuneau, ironic, comentatorii - unele transformări fiziologice: i se îngroşase vocea, semn de nobleţe politică, iar, când stătea de vorbă cu presa (pe care înainte o căuta singur!) răspundea în doi peri, încercând să fie ironic, câteodată, nervos.
Or, tot acest fel de a fi (din multe alte exemple, evident) a contribuit, într-un final, la „năruirea" viselor şi ambiţiilor unui politician (tânăr, totuşi), de care, azi, vorbim la timpul trecut! Deocamdată…
Căci, despre viitorul său politic, vom trăi şi vom vedea…
