O asemenea dialectică dintre emoția generalizată produsă de acest tragic eveniment, devenit un fenomen național, transformată în durere și schimbare, impune reflecții adânci atât asupra cauzelor care au condus la această tragedie, cât mai ales asupra naturii revoltei și a efectelor induse prin schimbarea scontată de protestatari. Este oare această schimbare în beneficiul celor frustrați, dezamăgiți, umiliți, indignați și revoltați de inegalitatea și nedreptatea socială care a guvernat România post-decembristă?, sau este o schimbare limitată și pe termen scurt, o cosmetizare a clasei politice, și nu o reformă radicală, cu obiective politice partizane de partid. Ceea ce pot afirma fără rezervă, este că acești tineri care și-au exprimat nemulțumirea printr-un spirit solidar și demn de apreciat, având ca obiectiv prioritar răzbunarea celor care au căzut pradă sistemului politic corupt și incompetent, lăcomiei și șmecheriei fără margini, aroganței și carierismului politic, nu și-au limitat orizontul așteptărilor doar la această schimbare conjuncturală și de moment, pe fondul unor jocuri politice murdare, ci miza schimbării este radicală și pe termen lung, vizând schimbarea mentalității și a atitudinii guvernanților, a clasei politice în ansamblul său față de cei guvernați, și a reducerii distanței sociale dintre putere și cei conduși. În primul rând, față de noua generație exclusă sub raport social, așa-numita generația facebook, deosebită în mod radical prin mentalitate, atitudine, statut social și profesional, și mai ales față de orizontul așteptărilor generațiilor anterioare, mult mai inerte și mai conservatoare decât această generație progresistă. Din păcate, costul plătit prin viețile acestor tineri este prea mare pentru comoditatea și inerția noastră de care am dat dovadă și înainte și după decembrie '89, creând durere în suflet și o criză politică fără precedent.
Asemenea discrepanțe dintre revendicările radicale și legitime ale tinerilor și ceea ce le-a oferit statul minimal oligarchic și clasa politică, în primul rând a dreptului la muncă și viață, a libertății și demnității umane, alături de flagelul care a marcat și cancerizat societatea românească, ajunsă în stare de metastază, corupția generalizată și instituționalizată prin birocratizarea excesivă, care așa cum se vede a atins pragul paroxismului și al intoleranței, devenind criminală, au declanșat scânteia care a aprins țara și regimul politic actual, care se cere să fie schimbat din temelii, și nu doar cosmetizat în mod artificial. Desigur, la această stare de lucruri am contribuit fiecare din noi prin mentalitate, nepăsare, cultură civică și politică scăzută, care au condus la o asemenea neimplicare civică și politică, pe fondul acestui principiu păgubos specific poporului român - e bine și așa, prin care este desemnată simptomatica stabilă a comportamentului celor mai mulți, concretizată prin atitudini negative și distructive ce vizează delăsarea, pasivitatea și toleranța excesivă, obiectivată în lucrul făcut de mântuială și în mod iresponsabil, lăsat să se desfășoare de la sine, fără implicare și responsabilitate. Pe un asemenea sol fertil al atitudinilor iresponsabile și distructive în plan social, a prins rădăcini acest flagel endemic - corupția, nesimțirea și impostura, care așa cum se poate simți, la noi a devenit un mod și un stil de viață, regăsindu-se la toate nivelele și în toate formele de manifestare, la fel și sărăcia cronică a celor mai mulți români. Nu în mod întâmplător imnul țării este asociat cu un „ceas deșteptător" care să ne deștepte din inerția și lentoarea care ne cuprinde, chemând spre deșteptarea românului și a României! De aceea sloganul „Merge și așa", trebuie înlocuit cu sloganul imperativ „Nu mai merge așa!", slogan pe deplin îndreptățit și care reclamă schimbarea întregii clase politice, și nu doar a unor structuri și agenți politici incompetenți, sfidători, iresponsabili, care și-au creat un univers propriu închis și rupt de realitate.
Nu este întăplătoare nici tragedia produsă și cu atât mai puțin locația predestinată pentru lansarea unui album ce cuprindea o melodie cu un mesaj specific situației create, amintind de Ziua în care vom muri (The day we die), dar și de flăcările prin care vor muri, moartea și flăcările fiind regăsite în acel spațiu și moment fatidic. În acel spațiu impropriu au murit speranțe și iubiri, dar s-au și reunit unele destine care și-au găsit împlinirea prin moarte și durere, acolo regăsindu-se în mod solidar tineri elevi (printre care s-au situat doi elevi olimpici), studenți și absolvenți cu studii superioare, cu un substatut social identitar aparte, adepți și susținători ai unei culturi muzicale și a unui stil muzical specific, blamat de unii, mai ales de biserică și credincioșii creștini, printre care se regăsesc destui farisei. Un asemenea statut social și cultural îi particularizează pe acești tineri de cei mai mulți, motivația reunirii fanilor acestui stil de muzică provocator și revoltător, prin aceste manifestări culturale fiind protestul social față de tot ce a condus la un asemenea grad de degradare morală și destructurare socială din societatea românească ruinată și bolnavă, descompusă și dezbinată. În ultimă instanță, cântecele acestora exprimă opinia despre această lume și nevoia de schimbare a lumii și societății în care trăim, fiind un strigăt de durere în fața relelor de pe pământ și societatea umană dezumanizată.
Ce și mai ales cum s-a ajuns la acest nivel al degradării sociale și umane, sunt întrebări ce și-au găsit răspunsul în chiar comportamentul revoltător și revendicativ al celor care au participat la acel concert organizat de acea trupă rock, precum și a celor din stradă prin mitingul de solidaritate, și care în semn de recunoștiință s-au revoltat împotriva a tot ce le-a călcat demnitatea și personalitatea, împotriva a tot ceea ce este inuman, vechi și retrograd în societatea și politica românească. Un asemenea grup, cum a fost și cel reunit într-o fostă unitate economică, distrusă de actualul sistem, și folosită în alte scopuri, nu este nici pe departe un grup satanist, ci reprezintă un stil de muzică avangardist care își exprimă frustrările și atitudinile protestare prin muzică. Unii dintre ei, prin gesturile lor bazate pe empatie și comportamentul prosocial salvator, au dobândit un statut de erou național, iar alții de martiri față de societatea bolnavă și ostilă în care au trăit și au sfârșit într-un mod atât de tragic, plătind cu propria lor viață. Mai mult decât atât, prin ceea ce au declanșat și să sperăm că se va și realiza, așa cum și-au dorit ei, au dobândit un statut istoric, cu mult superior celor care au condus la acel sacrificiu necondiționat, al puterii, demagogiei și imposturii ce a cuprins țara. Un asemenea sacrificiu și gest uman nu este specific oricărui individ uman, ci doar celor aleși de Providență pentru a intra în corul divin celest. Astfel, prin moarte și-au transformat idealurile și visele lor pământești în aripi de îngeri care străbat văzduhul cerurilor pentru a ajunge acolo unde au fost chemați pentru izbăvirea noastră și mângâierea celor pe care i-au părăsit și îndurerat.
Un pios omagiu celor plecați, și un cuvânt sincer de îmbărbătare și de alinare a durerii celor cerniți de tristețea și dorul fără de margini față de cei fără de întoarcere.
