Se spune că într-o duminică, în timp ce se oficia Sfânta Liturghie, un bărbat, venit de la distanță, a fost împins de harul lui Dumnezeu să intre în Biserica din localitatea unde ajunsese. Tocmai se citea textul evanghelic în care Domnul Hristos se adresa ucenicilor spunându-le: „Iubiți pe vrășmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc" (Lc 6,27), „Iertați și veți fi iertați" (Lc 6,37). Înfățișarea omului era stranie. Avea părul foarte lung și neîngrijit, o barbă stufoasă și lungă, iar unghiile de la mâini arătau ca niște gheare. Cei din jur văzându-l s-au speriat. Bărbatul însă s-a retras într-un colț al Bisericii și după ce a ascultat cuvintele evangheliei, a continuat să asculte explicațiile date de preot la predică. După terminarea sfintei Liturghii a ieșit din Biserică, s-a dus la un frizer, și-a tăiat părul, și-a ras barba, și-a tăiat unghiile, s-a spălat, iar apoi s-a îmbrăcat cu haine curate. Apoi s-a îndreptat spre închisoarea din localitatea respectivă pentru a afla dacă este întemnițat acolo un anumit bărbat, pe care îl căuta de mult timp. Acel bărbat îi făcuse un mare rău lui și familiei sale. Datorită acestui fapt, s-a decis că nu-și va tunde părul, nu-și va rade barba și nu-și va tăia unghiile, până nu se va răzbuna pe acel om. Dar ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și a predicii de la sfânta Liturghie din acea zi, l-a transformat total. După ce a aflat că este întemnițat acolo, s-a interesat pentru câți ani era condamnat pentru faptele sale și, pentru că avea posibilități materiale, a plătit o cauțiune pentru el, l-a scos din închisoare, l-a iertat și i-a redat libertatea.
