Vineri, 13 noiembrie 2015. Altă tragedie franceză. Altă suferinţă. O noapte neagră a Franţei! După un bilanţ provizoriu - 129 de morţi, 352 de răniţi, oameni nevinovaţi, ucişi cu sălbăticie de teroriştii instruiţi să omoare, de sângerosul, barbarul stat islamic! Cel mai sângeros atac terorist din Europa, de până acum! S-a tras „la execuţie!". Rafalele de arme automate au secerat în jur. Terorişti care au declarat război Franţei. Spitalele pariziene sunt în poziţie de război. Ţintele au fost şase locuri din Paris: Teatrul Bataclan (89 de morţi), în timpul unui concert rock, la care participau 1.500 de tineri, Stade de France, (patru morţi), unde 80.000 de spectatori urmăreau întâlnirea amicală de fotbal Franţa-Germania, la care participau preşedintele Franţei, François Hollande, şi ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, restaurantul „La Casa Nostra" (cinci morţi), barurile „la Belle Equipe" (19 morţi), „Le Carllion" şi „Petit Comboge" (14 morţi). Cam tot ce ei întâlneau în calea lor secerau cu automatele „Kalaşnikov", arme, după mărturisirea unui martor, de trei ori încărcate! Fanatism. O tragedie. Noapte a terorii. Ore de coşmar. Oroare. Bilanţ tragic. Masacru. Carnagiu. Se vede că, încetul cu încetul, Europa asta, lumea noastră se află pe un butoi cu pulbere teroristă.
Iar Allah iarăşi este invocat din setea criminală de a ucide cât mai mulţi oameni nevinovaţi. La „Bataclan" criminalii urlau: „Allah e mare!".
De vineri seara, Franţa se află în război cu terorismul. Graniţele au fost închise şi a fost instituită starea de urgenţă, care nu a mai fost declarată de la războiul din Algeria! Transportul public sistat. Parizienii sunt rugaţi şi nu iasă din case. „Suntem sub asediu" - declară preşedintele Hollande. Au fost luate măsuri de securitate la graniţă, pe aeroporturi, pe căile rutiere, ca nu cumva să scape, plecând din ţară, teroriştii. Se cere intervenţia terestră a armatei împotriva statului islamic, sub deviza: „De astă-dată e război!".
Primele declaraţii şi condamnări ferme. Barack Obama, preşedintele SUA: „Atac asupra umanităţii!". Suveranul Pontif: „Violenţa, în numele lui Dumnezeu, este o blasfemie!".
Cine sunt criminalii? Vechi şi noi terorişti. Cineva se întreabă: „Nu cumva printre ei se află şi vreunul dintre refugiaţii abia sosiţi, cu identitate falsă, cu gând rău?" Unul dintre teroriştii care au însângerat Parisul era un refugiat sirian, intrat în Europa prin Grecia! Martorii susţin că ei, teroriştii, vorbeau o franceză curată, încât nu se ştie niciodată de unde vine moartea: din Orientul Mijlociu, sau de acasă? Cert e că acest stat islamic face ravagii şi, deocamdată, nimeni nu-i opreşte pe criminali! Asumându-şi crimele, ISIS declara: „E doar începutul!". O lume întreagă, civilizată, nu-i poate opri pe aceşti barbari ai secolului 21, criminali, violatori, setoşi de sânge, distrugători ai unui patrimoniu cultural mondial - Palmyra, nemernici pentru care viaţa omului nu contează, deloc, decât năzărirea fantomatică a acelui stat islamic care să domine, aşa vor ei, omenirea! E prea de tot! S-a ajuns nepermis de departe! Se va trezi, cumva, Europa?
Franţa nu-i pentru prima oară ţinta unor atacuri teroriste, jihadiste, din ultimii ani. După atacul terorist din ianuarie, anul acesta, asupra publicaţiei „Charlie Hebdo", în urma căruia, au fost ucişi 17 francezi, din care 12 ziarişti, când au fost luaţi ostatici, care au fost suprimaţi, urmate de trei zile de groază, care au îndoliat, ca şi acum, nu doar Franţa, nu doar Parisul, „Oraşul luminilor", ci o Europă şi o lume întreagă, în capitala europeană a culturii avea loc „Marşul Solidarităţii", plecând de la „Kilometrul zero al lumii", cu un hotărât NU! spus terorismului, ameninţării şi crimei! O crimă care a produs multă suferinţă şi durere, comisă de reţeaua teroristă a unor smintiţi. Oameni nevinovaţi, ca şi acum, au devenit ţinta unor descreieraţi, ai unor fanatici, adepţi ai unei pseudoreligii care devine, din ce în ce mai mult, îngrijorător fundament de manipulare criminală, stârnind protestele lumii întregi împotriva celor care clamau: „Allah e răzbunat!". Să fie, ne întrebam atunci, oare, crima oribilă de la Paris începutul, sau continuarea unui alt val de viitoare atentate similare în ţări ale Europei şi în SUA? Cine finanţează aceste acte de terorism? Cine sponsorizează fundamentalismul jihadic cu consecinţe atât de grave? Pentru că, după cum s-a văzut, chiar după ce teroriştii sunt lichidaţi, teroarea continuă! Brutalitatea unor grupări din Siria, care, pe timpul atacurilor teroriste concentrate de la Teatrul Bataclan strigau: „Trăiască Siria!", „Allah e mare!", pregăteşte mereu alte şi alte atentate. Cu o zi înainte de vărsarea de sânge de la Paris, la Beirut fanaticii statului islamic, printr-un alt atentat terorist, au ucis 65 de oameni, lăsând în urmă şi 200 de răniţi. Ura fanaticilor islamişti, fundamentalistă, face ravagii! Iar dacă ei invocă, de fiecare dată, „Allah e răzbunat!", nu poţi să nu te întrebi: asta le-a dictat lor Profetul Mohamed, să ucidă? Să semene durere, suferinţă, spaimă, teroare? Asta le-a dictat Mohamed să ia viaţa unor oameni nevinovaţi, în numele unei religii? Atunci, asta nu mai poate fi religie, ci fanatism religios, dezlănţuit! Pentru că o libertate nu poate, nu trebuie să interzică o altă libertate la credinţă, la exprimare liberă, la o democraţie reală. Libertatea unuia nu trebuie să suprime libertatea altuia! Prin violenţă nu se rezolvă nimic! Violenţa înseamnă ură şi moarte! Aşa că invocarea, de către ei, a lui Allah este o ipocrizie. Ei ucid din ură şi de plăcere! Ei vor sânge.
În astfel de cazuri, raţiunea trebuie să fie cea care să vorbească, precum şi logica, toleranţa, nu armele, cum procedează fanaticii, indivizii aceia dezaxaţi.
Atunci, în cazul „Charlie Hebdo", liderii lumii, 50 de şefi de stat şi premieri, alături de 1,5 milioane de parizieni prezenţi în Place de la Republique, la care s-au mai adăugat alte trei milioane din marile oraşe franceze, au participat la acel „Marş al Solidarităţii" umane, pentru a denunţa crima şi terorismul. A fost un marş pentru istorie. Pentru Europa. Pentru democraţie. Un marş împotriva terorismului, violenţei, crimei.
Parisul însângerat, din nou trece prin această cumplită dramă. O confruntare între două lumi, între două culturi nu trebuie să însemne suprimarea vieţilor unor oameni, numai pentru că gândesc şi se exprimă diferit. Mai ales că adevărul din Coran spune că „poate fi luată viaţa cuiva doar dacă el a luat, la rândul lui, o viaţă sau a adus «o stricăciune pe pământ»". Oare a cui viaţă a fost luată de cei 129 de oameni ucişi, ce „stricăciune" pe pământ au produs ei, cei omorâţi bestial, pe timpul unui concert? Nebunii aduc moarte şi suferinţă!
După declaraţia preşedintelui François Hollande, care consideră că-i vorba despre un „Atac de război!", fostul şef de stat francez Nicolas Sarkozy declara, revoltat şi el: „Trebuie pornit un război total împotriva jihadismului! Terorismul a făcut prea multe victime! Naţiunea noastră trebuie să fie solidară. Dragi compatrioţi, trăiască Republica! Trăiască Franţa!".
Lacrimi şi durere în faţa celor 129 de morţi şi 352 de răniţi! Acum, când, iată, încetul cu încetul, războiul islamic se mută pe teritoriul european, când ISIS revendică atentatele teroriste din cele şapte puncte diferite, comise de trei grupuri, simultan, tot mai mult unii europeni se întreabă: „Oare acesta-i democraţia Schengen-ului, a frontierelor deschise tuturor? Oare ce se petrece în Germania acum, dispusă să-i accepte pe cei 800.000 de refugiaţi? Care-i situaţia din Italia şi Spania, care au instituit controale suplimentare la frontiere şi pe aeroporturi?" Acum, când până şi performantele servicii secrete franceze, puse în dificultate, se află şi ele în stare de război, într-o Franţă cu trei zile de doliu naţional, la rândul lor sunt chemate să-şi facă datoria pentru lichidarea fundamentalismului terorist.
În faţa Ambasadei Franţei de la Bucureşti, români şi francezi, de la foştii preşedinţi ai României la ambasadorii străini, de la actualul premier desemnat, la cetăţenii solidari la durere şi suferinţă, cu gândul la morţii, la răniţii în carnagiul terorist de la Pari, au depus flori, candele, lumânări, s-au recules, picurând lacrimi pentru sufletele celor ale căror vieţi au fost barbar secerate. Semnături ale solidarităţii frăţeşti, în cartea de condoleanţe a ambasadei! În faţa durerii, a suferinţelor, români şi francezi suntem, cum mereu am fost, împreună în marile încercări ale vieţii! Ca români, ca prieteni vechi, suntem, cum de fiecare dată am fost, solidari cu Franţa, în urma crimei de la Paris, care a produs îngrijorare, durere, suferinţă, emoţie şi lacrimi.
În România, în faţa unor riscuri potenţiale au fost constituite celule de criză, sub cod „albastru precaut". Iar dacă va fi nevoie, în acelaşi spirit al solidarităţii şi omeniei, România va acorda sprijin medical unor răniţi francezi. De aici, din „Grădina Maicii Domnului", în aceste împrejurări dramatice pentru Franţa şi francezi, alăturăm solidaritatea noastră românească, a unui neam creştin, religios, sensibil la suferinţe şi durere!
Pentru a fi scutiţi de astfel de încercări dramatice, este nevoie de securitate naţională, de acea preocupare esenţială a autorităţilor, care să asigure siguranţa naţională şi ordinea publică într-un stat de drept. Sunt necesare strategii ferme, naţionale şi internaţionale, de acţiuni preventive, care să înlăture frica şi ameninţarea, să asigure cetăţeanului liniştea necesară. Terorismul trebuie eradicat! Prin toate mijloacele posibile, printr-o trezire naţională şi europeană. Statul Român, mai mult ca oricând, prin instituţiile sale, trebuie să acorde prioritate, în aceste momente ale stârnirii unei îngrijorări îndreptăţite, în urma extinderii, răspândirii influenţei acelui stat islamic (Califatul Islamic), siguranţei cetăţeanului şi a propriului stat, în faţa valului de ameninţări ale unor sceleraţi fundamentalişti.
P.S. Printre cei 129 de morţi, în atacul criminal-terorist, se află, din păcate, şi doi români, soţ şi soţie: Lăcrămioara Pop (din Maramureş) şi Ciprian Calciu (din Tulcea). Ei locuiau la Paris, după ei rămânând orfan un copil de un an. Bunul Dumnezeu să le aibă odihna în pacea Sa. Familiilor greu încercate - condoleanţe!
