De ce nu este România o ţară dezvoltată? (XI) Organizarea societăţii, un capitol la care niciodată n-am strălucit

Condiţiile geografice şi-au pus amprenta şi asupra organizării noastre politice. Întâi de toate ele ne-au împiedicat sau, în orice caz, nu ne-au ajutat să ne constituim mai devreme ca stat organizat. Orice organizare dispărea imediat în faţa unui pericol care putea fi evitat prin fuga în păduri sau în munţi pe perioade mai lungi sau mai scurte. Şi, din păcate, pericole au existat aproape tot timpul. Aşadar, nu întâmplător, atunci când au apărut formaţiunile statale la români, capitalele Ţării Româneşti, spre exemplu, au fost la început în apropierea munţilor. În al doilea rând, munca în agricultură presupune atenţie şi angajare aproape permanentă, zi şi noapte chiar, şi, prin urmare, ea nu lasă prea mult timp pentru alte activităţi. Activitatea politică presupune însă, şi ea, timp şi un control riguros şi aproape permanent asupra celor aleşi. Agricultorii, cu excepţia moşierilor, nu prea aveau timp de aşa ceva (cel puţin până la apariţia mijloacelor mecanizate) şi, ca atare, agricultorii români şi-au văzut de munca lor şi au lăsat guvernarea pe seama celor care se nimereau să conducă.

În al treilea rând, agricultorii nu au fost niciodată o clasă foarte organizată, iar agricultorii români cu atât mai puţin. În orice caz, cred că putem fi de acord că românii nu prea iubesc organizarea. Organizarea presupune disciplină, punctualitate, cooperare sau conlucrare ş.a.m.d. Românii nu excelează în nici una din aceste însuşiri. Românii preferă libertatea cât mai deplină care la ei sfârşeşte adesea, din păcate, în bunul plac. Organizarea presupune şi organizatori sau, cum le spunem acum, manageri. Românii nu au avut însă, aproape niciodată, manageri pricepuţi, iar atunci când totuşi au avut aceştia au condus, de regulă, după bunul plac, fiind de fapt nişte dictatori. Guvernele democrate ale românilor, atâtea câte au fost, au fost întotdeauna slabe sau foarte slabe: guvernele care nu sunt în stare să asigure nici măcar infrastructura necesară economiei sau să colecteze impozitele de la agenţii economici nu pot fi considerate, în niciun caz, guverne puternice. Cum aş putea crede atunci că un astfel de guvern ar putea fi capabil să se implice profund şi în mod pozitiv în economie? Nu are cum. Slăbiciunea guvernelor româneşti este de notorietate. Dacă până şi Fukuyama ştie de ea, înseamnă că ştie foarte multă lume.(vezi Francis Fukuyama, 2004, p.15) Este adevărat că în lucrarea respectivă Fukuyama se referă, printre altele, la Republica Moldova, nu la România, însă între guvernele celor două ţări, trebuie să recunoaştem, nu este prea mare deosebire; şi, în plus, tot despre români este vorba.

Slăbiciunea guvernelor româneşti poate fi explicată mai întâi prin instabilitatea politică a românilor, caracteristică începuturilor. Dacă în faţa pericolelor ei îşi strângeau cât de repede puteau avutul sau o parte din el (atâta cât puteau) şi fugeau cu el în munţi sau în păduri înseamnă că se termina rapid cu eventuala lor organizare şi, mai ales, cu legile adoptate de ei. Unii istorici susţin (Neagu Djuvara, 2010, p.153, spre exemplu) că din aceste motive ei cultivau mai ales anumite cereale, precum meiul, care în 2-3 luni de la semănat, sau chiar mai puţin, puteau fi recoltate, încărcate în căruţe şi duse în munţi sau în păduri în caz de pericol. Apoi, când se reîntorceau, adesea în număr şi componenţă diferită, o luau de la capăt; alte legi şi probabil altă organizare. Aceiaşi istorici (Neagu Djuvara, 2010, p.68-69) vorbesc şi despre păguboasa modalitate de alegere a domnilor la români (succesiunea nu se făcea automat de la defunctul domn la fiul său mai mare, ci prin alegerea făcută de boieri dintre fiii fostului domn) şi care şi-a pus, desigur, amprenta asupra stabilităţii sau, mai bine-zis instabilităţii noastre politice. Să ne gândim şi la Constituţia noastră actuală, cu multiplele sale intrepretări, sau la evenimentele generate de ea în special în vara anului 2012. Chiar dacă nu s-au făcut până acum evaluări asupra consecinţelor lor este imposibil ca aceste evenimente să nu fi avut efecte negative şi în plan economic; spre exemplu, prin neintrarea mai devreme a României în spaţiul Schengen. Dar, desigur, pot fi depistate şi alte efecte negative.

(va urma)

Lasă un comentariu