Anul 2015 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca „Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi" şi „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii". Am ales pentru această lună pe părintele Teofil Părăian.
Arhimandritul Teofil Părăian a fost duhovnicul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (judeţul Braşov), şi unul din marii părinţi duhovniceşti ortodocşi ai României.
• 3 martie 1929: se naşte (primul între patru fraţi) într-o familie de plugari din satul Topârcea, din apropierea Sibiului, din botez primeşte numele de Ioan; rămâne din pruncie fără vedere (intră în viaţa conştientă ca nevăzător);
• 1935-1943: urmează cursurile şcolii la Cluj-Napoca şi Timişoara, în şcoli pentru nevăzători;
• 1943-1948: urmează cursurile liceale la Timişoara, în Liceul teoretic „C. D. Loga" (pentru văzători); în această perioadă îl cunoaşte pe Părintele Arsenie (Boca), de la care deprinde practica Rugăciunii lui Iisus;
• 1948-1953: student şi licenţiat la Institutul Teologic din Sibiu;
• 1 aprilie 1953: intră în obştea Mănăstirii Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov, al cărei vieţuitor rămâne până la sfârşitul vieţii;
• 15 august 1953: este tuns în monahism, primind numele de Teofil;
• 15 august 1960: este hirotonit diacon, după şapte ani de călugărie, de către mitropolitul Nicolae (Colan) al Ardealului;
• 13 mai 1983: este hirotonit preot de mitropolitul Antonie (Plămădeală) al Ardealului;
• 1986: este hirotesit protosinghel;
• 8 septembrie 1988: este hirotesit arhimandrit;
• 1992 - octombrie 2009: ţine cicluri de conferinţe cu teme religioase în toată ţara, dar şi în străinătate (Germania, Franţa, Spania, Grecia);
• moare la vârsta de 80 de ani, în dimineaţa zilei de 29 octombrie 2009, la Spitalul Militar din Cluj-Napoca, după o suferinţă de câteva luni, timp în care a fost internat la mai multe spitale din Bucureşti, Deva, Braşov şi Cluj-Napoca.
După 1990 a publicat mai multe volume de predici, conferinţe, dialoguri (35 de cărţi până în 2008).
Cu siguranţă că toţi cei dintre noi care l-am cunoscut, şi am avut deosebita plăcere să îl cunosc personal la înmormântarea părintelui Ioan Năftănăilă de la Breaza - Făgăraş, l-am cunoscut ca un părinte al bucuriei. Ultima carte pe care o citesc chiar acum se intitulează: „Să gândim frumos ca să trăim frumos" - Antologie de cuvinte duhovniceşti din scrierile Părintelui Teofil Părăian - apărută în 2012 - cartea, pe care v-o recomand tuturor cu multă bucurie, ne descoperă bucuria părintelui Teofil la fiecare întâlnire cu semenii săi.
În legătură cu bucuria, părintele spunea: „Eu m-am întemeiat pe ceea ce am văzut în Evanghelie şi în Scriptura Noului Testament, am înţeles că bucuria ne-o dă Dumnezeu şi că bucuria e un dar de la Dumnezeu. M-am întemeiat pe lucrul acesta, pentru mine
n-au fost cuvinte fără sens, cuvintele Domnului Hristos: «Acestea vi le spun ca bucuria Mea să fie întru voi şi ca bucuria voastră să fie deplină; iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni n-o va lua de la voi». M-am ţinut de direcţia asta şi am avut convingerea că asta-i calea: veniţi de luaţi bucurie" (cartea menţionată, pag. 32 ).
Părinte Teofil roagă-te lui Hristos pentru noi cei păcătoşi. Amin!
