De ce „Belvedere"?

Târgu-Mureşul are acel nou cartier numit „Belvedere". Unii se bucură, românii, cei mai mulţi, se întristează. De ce „Belvedere"? Că sună bine şi frumos? Românii târgumureşeni se întreabă, pe bună dreptate, unde le-a fost capul celor din Comisia de denumiri? Ce au păzit consilierii români, indiferent de partidele din care ei fac parte? De ce au făcut, încă o dată, pe placul UDMR? Chiar să nu fi ştiut ei ce a însemnat acel palat vienez, nume al nenorocului şi suferinţei pentru români, numit „Belvedere" (nomina odiosa), locul blestemat în care, la 30 august 1940, a fost semnat tragicul Diktat de la Viena, prin care nordul Ardealului a fost dat, de Germania nazistă a lui Hitler şi de Italia fascistă a lui Mussolini, Ungariei lui Horthy Miklos? Chiar să fi sfidat ei, cei care au decis, pagina îndoliată a istoriei Ardealului? Să le amintim că blamatul, dar bunul român şi patriot Gheorghe Funar, primar, pe atunci, al municipiului Cluj-Napoca, n-a permis ca un restaurant de pe cetatea clujeană să poarte acest nume care a provocat atâta durere şi suferinţă românilor ardeleni? Sau asta nu mai contează? Aşa se face că istoria ne-o scriu mereu alţii, cum vor ei? Nu ne mai miră nimic, din moment ce bustului unui poet de respiraţie europeană, Grigore Vieru, bust făcut cadou de săritorul, sprijinitorul culturii, preşedinte al Consiliului Judeţean Alba, Ioan Dumitrel, nu i se găseşte un loc în Târgu-Mureş, de care autorul „Rădăcinii de foc"şi al cărţilor „Steaua de Vineri", „Taina care mă apasă" era atât de legat, acceptându-i-se, mereu, doar o poziţie târgumureşeană provizorie, de… flotant? Nu te mai miri, deloc, din moment ce un consilier udemerist a cerut o amânare pe motiv că ei trebuie să se documenteze „cine a fost Grigore Vieru"! De ce consilierii, cei care pot s-o facă, nu pun piciorul în prag şi să le arate obrazul, să le dea peste nas celor repetenţi şi corigenţi, atât la lecţia de istorie, privind Diktatul de la Viena, cât şi celor care încă n-au auzit de marele poet Grigore Vieru, plecat la ceruri, să se alăture marilor spirite ale poeziei, ale culturii româneşti?!

Lasă un comentariu