„Credinţa în Dumnezeu nu e ca un curs la fără frecvenţă. Trebuie să o trăieşti zi de zi. Măsura credinţei este măsura vieţii. Cum îţi trăieşti viaţa, aşa îţi este credinţa. CREDINŢA trebuie să fie mărturisitoare şi mărturisitoare nu numai prin cuvânt, ci mărturisitoare prin întreaga noastră viaţă. Credinţa noastră nu este una care să ne împovăreze, ci este una mântuitoare, şi este izvor de bucurie şi de nădejde. CINE ARE CREDINŢĂ are şi roadele credinţei: iubire, bucurie, pace, nădejde, linişte sufletească; acela merge pe calea fericirii. Credinţa este o valoare care aduce alte valori. Credinţa este izvor de mulţumire sufletească".
***
„Evanghelia este izvor de nădejde şi de bucurie. Îl aduce pe Domnul nostru IIsus Hrisos, Evanghelia Lui, între noi, în mijlocul nostru, înăuntrul nostru, şi bineînţeles că Domnul Hristos vine cu bucurie, cu bucuria pe care o aduce. Important este să te simţi în legătură cu Domnul Iisus Hristos, să ştii că Mântuirea vine prin Mântuitorul, nu prin tine".
***
„Măsura iubirii de Dumnezeu este să iubeşti fără măsură. Când ai credinţă în Dumnezeu, Dumnezeu este pe primul plan în viaţa ta şi pe urmă sunt toate celelalte. Dacă Dumnezeu nu este pe primul plan în viaţa ta, atunci nu este pe locul care i se cuvine. Spun unii că ei cred în Dumnezeu, dar la Biserică nu merg. Nu se poate! Cineva care nu merge la Biserică, să ştie că nu crede în Dumnezeu... sau credinţa lui este la măsura superstiţiei".
Părintele TEOFIL PĂRĂIANU (1929-2009), preot, duhovnic, scriitor bisericesc.
S-a născut orb dintr-o familie de ţărani creştini ortodocşi din judeţul Sibiu. Între anii 1935-1940 a urmat cursurile şcolii primare pentru nevăzători din Cluj. A continuat apoi, cursurile la Timişoara timp de un an de zile, după care la Timişoara a făcut cursurile liceale. În această perioadă l-a cunoscut pe părintele Arsenie Boca, de care a deprins rugăciunea inimii şi a dorit să intre în călugărie, dar părintele Arsenie
l-a sfătuit să facă mai întâi facultatea. În perioada 1948-1952 este student la Facultatea de Teologie din Sibiu. În anul 1953 intră în obştea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, jud. Sibiu. În anul 1960 este hirotonit diacon, în 1983 este hirotonit preot, şi în 1988 este hirotonit arhimandrit. După anul 1990 susţine sute de conferinţe cu teme religioase în peste 80 de localităţi din ţară şi în Europa Occidentală. A scris peste 30 de cărţi cu conţinut religios, moral şi social. Preşedintele României Ion Iliescu l-a premiat în anul 2002 cu „Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Cavaler" pentru crearea şi transmiterea cu talent şi dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizaţia românească şi universală".
Autor de citate:
** - „Dacă te rogi numai când te rogi, de fapt nu te rogi deloc".
** - „Cel mai important om dintre toţi oamenii câţi există în această lume este omul de lângă tine".
** - „Toată lumea ştie că viaţa de familie trebuie binecuvântată de Dumnezeu. Concubinajul este o improvizaţie. Nu e o mărturisire de credinţă, este o mărturisire de necredinţă".
** - „Principiul creştin ar fi să te gândeşti nu la ce poate face omul pentru tine, ci la ce poţi face tu pentru el".
„1001 CUGETĂRI"
