1. „Vrei să fie ROMÂNIA mai frumoasăşi mai binecuvântatăşi ORTODOXIA mai tare? SCHIMBĂ-ŢI VIAŢA TA, eu să mi-o schimb pe a mea, şi toţi la un loc, într-o frăţie şi o credinţă, să cântăm lui Dumnezeu şi să-L slăvim. Toată salvarea unui om, mântuirea lui, a lumii întregi nu vine de la oameni, să nu credeţi una ca asta. Vine de la Dumnezeu; AVEM UN SINGUR DUMNEZEU. Este greşit că unora le-a intrat în minte că ei pot să salveze lumea. Să trăim în frăţie, armonie şi nu mai acceptăm nici o stăpânire pe noi... Ne-am săturat de atâtea robii: ateiste, comuniste, de sub turci, de sub tătari, şi sub câte lifte au mai trecut pe aici, doar ştiţi istoria. Ei au mâncat, au furat, au murit şi nu mai sunt acuma, iar ACEST POPOR SMERIT ŞI BLÂND, LEGAT DE HRISTOS ŞI DE CRUCE SUPRAVIEŢUIEŞTE".
***
2. „Când vrei săştii care e soarta unui NEAM, a unei ŢĂRI, te duci să vezi câţi oameni sunt la Biserică duminica, dacă sunt cârciumi deschise duminica prin sate, câţi sunt acolo şi câţi sunt la Biserică. Te duci şi vezi pe la spitale, pe la puşcării, câţi sunt acolo, mulţi, puţini, tineri, bătrâni. Şi îţi dai seama ce vrednicie sau nevrednicie are ţara aceea. Aşa şi noi, dacă suferim - şi vom suferi din ce în ce mai mult, căci aşa sunt semnele pe care le simţim noi de la DUMNEZEU şi să le vedem, - e semn că noi încă NU ne rugăm cu lacrimi, cu foc, e semn că noi nu postim cum posteau înaintaşii noştri, e semn că păcatele noastre sunt mult prea mari şi prea multe ca să ne meargă mai bine decât ne merge".
***
3. „Ce putem noi să facem pentru ROMÂNIA? Să fim oameni buni, creştini curaţi, smeriţi, sinceri, iubitori de oameni, iubitori de Dumnezeu, iubitori de ţară, iubitori de neam, de tot ce e sfânt şi curat. Să fim oameni de rugăciune. Cu ea facem ceva, fără ea nu facem nimic. FĂRĂ DUMNEZEU NU PUTEM FACE NIMIC BUN. Să fim oameni care mergem regulat la Biserică, să avem duhovnicul nostru, să ne mărturisim şi să ne împărtăşim regulat. Să vedeţi după aceea cât de frumos se derulerază viaţa. Îţi găseşti serviciu, termini facultatea, găseşti o fată bună, găseşti pace şi linişte în casăşi societate".
Preot IOANICHIE BĂLAN (1930-2007)
După ce a absolvit Liceul comercial din Roman, în anul 1949, a venit la Mănăstirea Sihăstria, unde 4 ani mai târziu este tuns în monahism de către episcopul Sebastian Rusan. Începând cu anul 1955, se remarcă a fi un predicator deosebit şi un scriitor bisericesc care promitea pe viitor. Datorită acţiunilor comuniste este mutat la Mănăstirea Bistriţa din jud. Neamţ. În perioada 1971-1975, urmează cursurile Institutului Teologic din Bucureşti. A fos hirotonit ieromonah, protosinghel iar mai apoi arhimandrit în anul 1992.
Revine la Mănăstirea de baştină Sihăstria unde îşi continuă activitatea misionară de popularizare a credinţei ortodoxe. Are peste 23 de volume tipărite printre care: „Patericul românesc", „Convorbiri duhovniceşti" (2 vol.), „Versuri duhovniceşti", „Convorbiri cu teologii ortodocşi străini", „Călăuza ortodoxă în familie şi societate", editor la „Vieţile sfinţilor" în 12 volume, „Puterea Sf. Maslu " ş.a.
Autor de citate:
** - „NU ne va scoate nimeni din Carpaţi dacă nu-L vom scoate noi pe Hristos din inima şi din casele noastre".
** - „Cel mai greu examen al tineretului nostru şi al studenţimii: Înfrânarea de la instinctele biologice şi trupeşti, înfrânarea de la desfrâu".
** - „FERICIREA nu este acolo unde e pântece plin şi cont mare în bancă. Fericirea este acolo unde este Hristos în inima mea, în inima ta şi în inima noastră".
„1001 CUGETĂRI"
