Statul Republica Moldova, după 25 de ani de independenţă, astăzi e în agonie. Clasa politică moldovenească, de la stânga la dreapta, şi-a pierdut credibilitatea. Tot mai mult se adânceşte criza politică, economică şi socială. Sărăcind poporul (30 la sută din populaţie - sub nivelui sărăciei), hunta de hoţi, aflată la putere, a oprit procesul de scoatere a acestui colţ de ţară de la marginea prăpastiei.
În faţa noastră azi stă dilema: a fi sau a nu fi !!!
A fi înseamnă reunirea cu Ţara-mamă, calea cea mai scurtă şi cea mai rapidă de integrare europeană şi de obţinere a unui trai mai decent în constelaţia lumii civilizate, spre deosebire de cea pe care au ales-o factorii de decizie actuali, care s-au depărtat de popor, împărţindu-se în clanuri mafiote, cointeresate să fure. Aceasta este calea cea mai sigură de supravieţuire a noastră ca neam şi de reparare a unei nedreptăţi istorice faţă de unul şi acelaşi popor, care continuă şi în prezent din cauza laşităţii şi inconsecvenţei celor care ne-au condus până acum (Snegur, Lucinschi, Voronin, Timofti - Plahotniuc). În cazul nostru, nu e vorba de unirea a două popoare diferite, ci de revenirea unui teritoriu la locul de unde a fost rupt în urma invaziilor ruso-sovietice din 1812, 1940, 1944 şi 1991. La baza constituirii noastre ca popor stă unitatea teritorială, unde am trăit tot timpul, de mii de ani, unitatea de origine, coborând din daci şi romani, unitatea de limbă şi unitatea de credinţă, creştini fiind de la naştere. Trebuie să dăm ascultare lui Eminescu: „Suntem români şi punctum!"
A nu fi înseamnă să ne întoarcem în ţarcul rusesc, din care cu greu am ieşit, suferind deportările în câteva valuri, cumplita foamete, închisorile staliniste şi gulagul, exodul masiv al florii acestui neam, rusificarea, inchiziţia comunistă şi şerbia colhoznică. Sabia lui Damocles - Putin - atârnă asupra noastră şi e gata să cadă în orice moment pe capul nostru, fiind agitată nu numai de cozile de topor, gen Dodon, Voronin, Usatâi, dar şi de prostia „democraţilor proeuropeni", gen Lupu, Filat, Ghimpu, care au compromis ideea europeană şi au distrus speranţa noastră. Din păcate, politica Kremlinului de azi, ca şi în trecut, se bazează pe agresiune militară şi minciună. Ar fi un gest creştinesc să-şi recunoască crimele, cerându-şi iertare de la popoarele umilite, şi chiar de la propriul popor, în loc să aţâţe populaţia rusofonă şi mancurţii împotriva băştinaşilor. Dar n-o fac, deoarece Rusia a rămas şi astăzi un imperiu al răului.
Susţinem Apelul de reunire a celor două state româneşti, Republica Moldova şi România (un stat de tipul Uniunii Europene). Chemăm pe toţi cei cu inimă română, să facem iarăşi istorie, aşa cum au făcut-o înaintaşii noştri, la 1859 şi 1918. Să nu permitem forţelor negre să ne întoarcă roata istoriei înapoi. Să demonstrăm lumii civilizate că nu suntem nişte „nenorociţi rătăciţi", vorba lui Alexei Mateevici, ci mai avem în noi simţ şi demnitate de neam. E timpul să ne trezim, să ne învingem nepăsarea şi să ieşim din amorţire. În caz contrar, vor trece anii şi ne va crăpa obrazul de ruşine la capitolul demnitate naţională.
Comitetul de conducere al Filialei Orhei a Ligii Scriitorilor Români: Vasile Cocarcea, preşedinte, Andrei Calcea, vicepreşedinte, Vasile Bajan, secretar responsabil, Sergiu Matei şi Ecaterina Negară, membri ai Comitetului
DEŞTEAPTĂ-TE, BASARABENE!
Deşteaptă-te, basarabene,
Din somnul tău ameţitor,
În care te-au băgat străinii,
Dar şi ai tăi cârmuitori!
Cu vorbe ademinitoare
Ei te-au manipulat mereu,
Ca tu să uiţi de rădăcină,
De Ţară, şi de Neamul tău!
De tine ei nu au nevoie,
Decât atunci când îi votezi
Şi, ca să vezi, de orice dată,
Minciuna lor mereu o crezi!
De două veacuri tu pleci capul
Şi nu vezi cerul azuriu,
Deşteaptă-te, basarabene,
Pe urmă va fi prea târziu!
V. Cocarcea
