Ne scriu cititorii - „Afară-i vopsit gardu', înăuntru-i leopardul!"

Bună ziua, doamna Mariana Cristescu,

Sunt Mirela Luciana Morton (Găbudean), fostă colegă de facultate cu Bebe, sunt sora artistei plastice Silvana Găbudean şi fiica educatoarei şi poetei Olivia Găbudean.

Vă scriu ştiind că dumneavoastră sunteţi o mare iubitoare de animale, în special de câini, aşa că am considerat că pot să apelez la dumneavoastră, pentru a aduce la cunoştinţă o stare de fapt legată de adăpostul de câini al Primăriei.

Eu am scris şi o reclamaţie la Primărie, pe care o să o redau mai jos în mare parte.

Dacă decideţi să publicaţi fie textul aşa cum l-am scris, să îl modificaţi sau să faceţi dumneavoastră un nou articol eu sunt de acord, deoarece pe mine mă interesează să fie ajutaţi câinii.

Sperând că veţi lua în considerare situaţia sesizată,

Vă mulţumesc mult, Mirela

 

Aş dori să vă aduc la cunoştinţă o experienţă extrem de neplăcută şi contraproductivă pe care am avut-o vineri, 20 noiembrie, la adăpostul de câini fără stăpâni al Primăriei.

Am găsit în seara zilei de joi în zona „Diamant" un câine mare alb posibil Kuvasz mix cu Labrador, pe care l-am dus peste noapte la un teren pe care îl am, cu gândul să îl duc la adăpost a doua zi. După aceea am început să o sun pe Doamna Emilia Nagy, cum am mai făcut şi în alte dăţi, când am mai salvat nişte căţei nou-născuţi, aruncaţi, şi o căţeluşă gravidă. După vreo cinci telefoane fără răspuns, am hotărât să îl ducem noi personal acolo, deşi nu mai fusesem, în rândurile precedente doamna Nagy ridicase, în cele din urmă, telefonul şi, după insistenţe, îi luase la adăpost.

Odată ajunşi, am fost întâmpinaţi de o echipă de muncitori care lucrau la ţarcurile noi, şi, dintre ei, un domn cu probleme de vedere (chior, trebuie să scriu aşa, pentru că nu mi s-a recomandat deşi i-am cerut acest lucru, şi a spus despre noi către un tânăr care nu vorbea: „Au mai venit şi ăştia") ne-a luat „în primire" repede că „îi bai, că nu avem loc", la care am răspuns: „Cum aşa?" Nu ţin minte să se fi spus nimic în presă, din moment ce adăpostul e al Primăriei, instituţie datoare să ne informeze. Când am insistat, a spus că „Şefa nu-i aici, să văd ce zice ea când vine". Menţionez că am ajuns în jur de 13.30 acolo, şi am continuat să o sun pe doamna Nagy, care avea telefonul tot pe căsuţa vocală. Am ajuns să o sun în cele din urmă de zece ori, de la ora 12.05 până la ora 14.26, când mi s-a terminat bateria telefonului. Am continuat să aşteptăm afară din adăpost, în noroi şi frig, cu câinele.

În jur de ora 15, a revenit şi doamna Nagy, şi s-a băgat direct, prin spate, în clădire, şi, la un moment dat, deschide domnul cu probleme de vedere (chior) poartă şi spune că: „Aşa o zis şi şefa, că nu avem loc", la care am început să insist, dar mi-a întors spatele şi s-a băgat înăuntru, lăsându-mă, după două ore şi jumătate de aşteptat, cu câinele. Atunci, unul din muncitorii din echipă, Rocky, s-a oferit să îl ia el, că e păcat de câine, că e mare şi frumos, şi cuminte.

Menţionez că am văzut o serie de şase căsuţe şi ţarcuri goale, dar, din păcate, nu am putut face poze, deoarece mi se terminase bateria telefonului.

Pentru mine e clar că doamna Nagy, pe cât de bun spune lumea că are sufletul, e un manager extrem de prost şi incompetent. În dăţile trecute, sunasem la numărul afişat peste tot, şi dădusem de o altă doamnă, agresivă, care mi-a spus şi atunci că nu e loc, şi o să eutanasieze căţeluşa gravidă dacă insist, şi să fac ce vreau cu ea, că toată lumea doar aduce câini, nu îi şi adoptă. Când am întrebat-o de ce nu fac o campanie de informare, de exemplu, în Tudor, majoritatea câinilor vagabonzi vin alungaţi de pe strada Negoiului, a zis că atunci să prind eu pe cei care îi aruncă, să îi filmez, şi să mă duc apoi la Tribunal, unde o să fiu martor!! Dar un lucru pe care l-am considerat bun a fost că dânsa mi-a dat numărul doamnei Nagy, care a dezminţit atunci că nu ar avea loc, când am spus că o să mă duc la presă, din moment ce domnul Florea se mândreşte peste tot că Târgu-Mureşul este un oraş fără câini vagabonzi. Deci, doamna Nagy a reacţionat doar la ameninţare.

Doamna Nagy este incompetentă, mai era acolo un tânăr care nu vorbea, doar zâmbea tâmp (din moment ce situaţia era una dramatică), şi domnul chior care îmi vorbea ca unui iobag prost. Dacă aceasta e „echipa" care conduce Adăpostul de câini, atunci îmi dau seama de ce e atât şi atât de greu pentru cineva ca mine să facă treaba lor, şi să strângă câini de pe stradă, doar ca să se afle într-o poveste suprarealistă, unde ţi se pun doar piedici, fix de către cei care nu doar că trebuie să te ajute cu salvarea sufletelor nevinovate, ci pe care îi ajuţi tu, luându-i de pe stradă! Recunosc că, deşi am văzut mult mai mulţi câini vagabonzi, a trebuit să trec pe lângă suferinţa lor, din cauza imposibilităţii de a relaţiona cu Adăpostul „manageriat" de doamna Nagy, unde eşti certat, acuzat, ignorat, şi în cele din urmă mai rămâi şi cu câinii, cum s-a întâmplat acum, dacă nu era acel muncitor.

Doresc o echipă competentă, comunicativă, non defensivă, şi pro activă. Vreau să ştiu şi să simt că stau într-un oraş care chiar nu are câini vagabonzi, nu doar la nivel declarativ, ci şi efectiv, unde autorităţile să îşi facă treaba pentru care sunt plătite. Nu doresc să aud că renovează şi nu au avut loc, pentru că nu e aşa, eu AM FOST ACOLO ŞI AM VĂZUT ŢARCURILE GOALE, pregătite pentru micii locatari. Probabil, dacă mi se permitea accesul la doamna Nagy, şi i-aş fi spus din nou că reclam situaţia la presă, s-ar fi găsit, din nou, loc, drept o mare favoare.

Mă simt jignită, umilită, am şi răcit, dar asta e, nu contează, mă simt vinovată pentru sufleţelul lăsat nu cui a trebuit, ci cui s-a nimerit, din cauza incompetenţei unor persoane plătite din banii noştri, ai tuturor, care ar trebui să facă un oraş sigur pentru oameni, luând câinii de pe străzi, şi pentru câini nişte stăpâni potriviţi, iar stăpânii răi, pedepsiţi!

De ce nu faceţi campanii de informare a celor care nu îşi doresc câinii, să îi ducă acolo, de ce nu avem şi noi, în oraşul nostru, Poliţia Animalelor, în loc de nişte doamne crizate de la ONG-uri, care te acuză pe tine şi spun că vor fi eutanasiaţi câinii aduşi, fără să comunice cu Adăpostul?

Mă simt groaznic ştiind că, în parcarea magazinului Praktiker, este o căţeluşa, Murdarica, pe care o ştiu de vreo două luni că stă acolo, şi căreia îi mai dau de mâncare din când în când, şi care nu cred că va trece iarna, pentru că nu o pot duce sau chema oamenii de la Adăpost, mă simt groaznic ştiind şi că familia Alb Negru, mama albă, tatăl negru, un pui alb şi unul negru, care stau pe terenul viran de pe strada Negoiului, în faţa numerelor 109, 111, 113, vor trebui să treacă iarna flămânzi, hrăniţi doar de unii oameni care mai merg pe la grădini, acum din ce în ce mai puţini.

Nimic nu merge bine la acest Adăpost, şi doresc să îmi daţi răspunsuri, dar, mai mult, să faceţi ceva efectiv pentru ca acest Adăpost să devină Adăpostul ideal şi perfect pe care îl lăudaţi, probabil necunoscând realitatea.

Doresc rezolvări concrete.

Mulţumesc, Luciana Morton

Lasă un comentariu