Mare sărbătoare pentru ortodoxia românească: sărbătorim pe Sfântul Apostol Andrei - Ocrotitorul României. Spunem că astăzi este zi de mare sărbătoare pentru că, în comparaţie cu popoarele vecine care au fost creştinate în masă, la multe secole după Hristos, la dispoziţia cârmuitorilor lor, românii au primit învăţătura creştină chiar în perioada în care s-au format ca popor. Nu este un titlu de glorie, ci este - mai degrabă - un titlu care obligă, având în vedere provocările lumii contemporane. Cu atât mai mult cu cât pericopa evanghelică a Duminicii a 30-a după Rusalii face referire în mod expres la păzirea poruncilor ca modalitate sigură de a moşteni viaţa de veci - ţinta oricărui creştin responsabil.
Sfântul Apostol Andrei, prăznuit pe data de 30 noiembrie, s-a născut în Betsaida Galileia, localitate situată pe ţărmul Lacului Ghenizaret, în nordul Ţării Sfinte. Înainte de a deveni ucenic al lui Hristos, a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul.
Dorinţa de a-L urma pe Hristos se naşte în el în momentul în care Sfântul Ioan rosteşte cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii" (Ioan1, 29). Însă, chemarea sa la apostolie se face mai târziu şi este relatată de Sf. Ev. Matei: „Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari.
Şi le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El" (Matei 4, 18-20). Din zilele acelea, Sfântul Andrei şi fratele său, Sfântul Petru, au urmat Mântuitorului, însoţindu-L pe drumurile Ţării Sfinte, adăpându-se din izvorul nesecat al dumnezeieştilor descoperiri pe care le aducea Mântuitorul. Scriptura îl arată pe Andrei la înmulţirea pâinilor şi a peştilor (Ioan 6, 8-9) şi după învierea lui Lazăr când, împreună cu Filip, îi spune lui Hristos că nişte elini, veniţi în Ierusalim cu prilejul sărbătoririi Paştelui iudaic, doresc să-L vadă (Ioan 12, 20-22). A fost martor faptelor minunate săvârşite de Domnul, s-a împărtăşit din cuvântul dumnezeiesc, dătător de viaţă, al credinţei celei noi întemeiată de Hristos, şi, mai presus de toate, a văzut Patimile Domnului, a plâns moartea Lui pentru noi şi s-a întărit în credinţă, în ziua Învierii. După Înălţarea Domnului la cer şi după Cincizecime, Apostolii au tras la sorţi pentru a a propovădui în toată lumea. Atunci, acestui întâi chemat dintre apostoli i-a căzut sorţul să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi Sciţia (Dobrogea) şi până în Crimeea. Însă, a umblat în aceste locuri nu în grabă, ci, în fiecare, zăbovind şi răbdând multe împotriviri şi nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a întors la urmă din nou în Bizantia, şi mai apoi a ajuns în ţinutul Peloponezului, unde pe mulţi i-a tras de la idoli la Hristos.
Sfântul Andrei a avut un sfârşit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în forma de „X", căreia i s-a spus „Crucea Sfântului Andrei".
Moaştele sale se află în catedrala din Patras, Grecia. Peştera în care se crede că a vieţuit Sfântul Apostol Andrei, cât timp a propovăduit pe teritoriul românesc, se află la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, judeţul Constanta. În vara anului 1944, peştera a fost transformată în biserică, însă la scurt timp trupele ruseşti au distrus-o. Abia după 1990, prin râvna cuviosului monah Nicodim Dincă, biserica a fost refăcută şi astăzi mii de credincioşi vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trăit.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în anul 1995 ca sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată cu cruce roşie în calendarul bisericesc, iar în anul 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României".
Pe acesta, toţi românii să-l lăudăm şi să-l cinstim, ca să se roage neîncetat lui Hristos Dumnezeu, ca să ne ferească de toată răutatea şi să mântuiască sufletele noastre!
Tuturor celor care poartă numele de Andrei şi Andreea le dorim sănătate de la Dumnezeu, spor binecuvântat în toată lucrarea, întru mulţi şi buni ani!
